Deosebind în duhul discernământului patristic faptele pomenite, putem grăi fără a greşi că dorinţa de bine a omenirii este aşa de pervertită, încât este şi va fi impulsul călăuzitor şi lucrător către întemeierea împărăţiei lui Antihrist. Aici trebuie văzut răul ce-l făptuieşte ecumenismul în întreaga lume, ca teologie viciată şi duh de secularizare ce se găseşte în gândirea fiecărui nivel social: mântuirea omului nu mai vine din Biserică ci din grija organizaţiilor sociale sau a statului prin progres şi bunăstare, hrana duhovnicească a sufletului nu mai este dată de harul Bisericii ci de renaşterea idolatriilor şi vieţuirea pătimaşă, adevărul Bisericii nu-l mai întruchipează Hristos ci ecumenismul prin întocmirea noilor legi „bisericeşti” ale Noului Veac Antihristic.

Perfidia cu care se înrădăcinează zi de zi în viaţa noastră mentalitatea noului veac este de negrăit. Propovăduind o iubire antropocentrică şi promovând sincretismul religios bazat pe socialismul umanist tip new-age, ecumenismul doreşte în marea lui apostazie să pregătească venirea lui Antihrist pe pământ. Pentru aceasta vicleanul duh râvneşte la a ne desprinde de Ortodoxie printr-o mare ispitire, ridicând o nouă „religie creştină” ce va îngenunchea mulţimea apostată în noul templu babilonic al lui Antihrist.

Dincolo de formele de manifestare, ecumenismul este un duh rău ce se manifestă ca o plagă polimorfă ce se mulează pe profilul psiho-social al fiecărei comunităţi, etnii sau ţări pentru ca mai apoi să se manifeste ca un bun (dat) al acestora. Ecumenismul pentru ortodocşi vrea să fie şi să se numească „biserică”, pricină pentru care mereu se află în schimbare, îşi modifică principiile şi îşi reglează obiectivele după patimile veacului, amăgind ca o vrajă şi prinzând în plasă doar pe cei ce nu cunosc sau sfidează Ortodoxia Sfinţilor Părinţi. Ecumenismul este molima cu mii de feţe ce străluceşte ca un idol de aur umanităţii şi lucrează prin dorinţele antihristice ale fiecărui om de pe pământ. Ecumenismul vrea să pară adevărata faţă, adevărata tradiţie şi adevărata virtute a Ortodoxiei fără a avea nimic din toate acestea. Dacă nu vom trata ecumenismul ca o erezie, el va ajunge să fie identificat cu ortodoxia, iar oamenii vor crede ecumenismul drept Biserica Ortodoxă şi îl vor urma fără reţinere. Iar monahismul are - ca şi pe vremea comunismului - de ales între a mărturisi adevărul sau a fi sub prigoană.

Cu toate acestea, dacă ar fi ca să răspundem la întrebarea: „Este România o ţară ecumenistă?”, răspunsul care se cuvine dat nu poate fi decât unul singur: „Încă nu”. În ţara noastră doar structurile învăţământului teologic şi cele ierarhice sunt atrase de ecumenism, majoritatea monahismului în frunte cu Bătrânii Ortodoxiei şi poporul binecredincios rămânând împotriva acestei erezii premergătoare Antihristului.

Iată de ce soluţiile prezentate aici de faţă sunt posibile numai prin împreună-lucrarea tuturor celor care cred că ecumenismul este pan-erezia celor de pe urmă veacuri:

Întărirea comuniunii în cadrele sobornicităţii Bisericii prin ierarhi ai altor Biserici Ortodoxe locale prin intervenţia lor frăţească şi plină de discernământ la marile evenimente BOR. Este bine să înţelegem din timp că abaterile şi căderile unei biserici ortodoxe locale în învăţături schismatice şi eretice vor fi în acelaşi timp abaterile şi căderile celorlalte biserici, atâta vreme cât noi toţi suntem un Trup - Trupul Bisericii lui Hristos.

Crearea unei baze de date anti-ecumenistă, cu documentare patristică şi scripturistică, accesibilă tuturor celor ce vor să studieze apologetica ortodoxă contemporană sau să combată din punct de vedere ortodox erezia ecumenistă. Pentru a facilita mediatizarea, propunem alocarea de servere care să găzduiască situri şi forumuri cu informaţii la zi despre pulsul anti-ecumenismului în lume.

Redactarea de către o Comisie Teologică Ortodoxă formată din teologi clerici şi laici, a unei Epistole de înştiinţare ce să arate pericolul ce-l reprezintă prezenţa şi expansiunea ecumenismului, epistolie trimisă tuturor patriarhiilor şi Bisericilor ortodoxe din toată lumea.

Această Epistolă-enciclică va trebui să conţină înainte de toate învăţătura ortodoxă curată, prin condamnarea ecumenismului, iar în cazul primejduirii vreunei Biserici, să se hotărască un Sinod Panortodox în vederea formulării clare a dogmei ortodoxe şi condamnarea fermă a ereziei.

Lucrările şi hotărârile prezentei Conferinţe se vor trimite Autocefalelor Biserici ortodoxe, în paralel cu traducerea şi tipărirea de cărţi de învăţătură ortodoxă şi răspândirea lor.


Toţi Sfinţii Părinţi mărturisesc într-un glas: prin Răstignirea lui Hristos Biserica s-a făcut jertfitoare, prin Învierea Sa Biserica a devenit biruitoare a morţii, şi prin pogorârea Sfântului Duh în ziua Cincizecimii, Biserica este plinirea Adevărului, a Harului şi a mântuirii omului. Numai Biserica Ortodoxă reuneşte toate aceste harisme, căci numai ea este Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească, de la Întemeietorul şi Capul ei – Dumnezeu-Omul Iisus Hristos. Numai Biserica Ortodoxă a biruit veacurile neatinsă, nepătată şi neîntinată, păzind „credinţa cea predată sfinţilor odată pentru totdeauna” (Iuda 3).