ANTIRÃSTIGNIRILE EUROPEI -
RÃSTIGNIRI ÎMPOTRIVA LUI HRISTOS

Pãrintele Procopie de Iasi

Orice suferintã este o cruce, o rãstignire. O rãstignire nu întotdeuna mîntuitoare. Cãci sînt rãstigniri pentru Hristos si pentru neam, dator si el sã se rãstigneascã pentru Legea lui Dumnezeu, si sînt rãstigniri pentru lumesti biruinte.

Cîti pãtimesc si se frãmîntã pentru faptul cã astãzi Biserica se strãduieste sã placã lumii, acestia au rãstignirea cea bunã.
Cîti convertesc legile Bisericii în rînduieli omenesti, supunîndu-le poruncilor veacului, nu se rãstignesc pe ei, ci pe ceilalti si întreaga Bisericã, rãstignire pentru care vor da socotealã.

Toti îi grãbim pe altii la rãstignire, pentru a o amîna pe a noastrã. Pãrintii rãstignesc pe copii pe crucea poftelor lumii, atunci cînd îi rãsfatã, înlesnindu-le un trai moale si puhav. Apoi îi rãstignesc pe crucea pierzaniei, îngãduindu-le deocheate plãceri si distractii, concursuri si jocuri, întreceri si premii, ce le atîtã pãrerea de sine, mîndria, pofta de laudele gãunoase ale lumii, dispretul de aproapele, avaritia, curvia, trîndãvia si toate celelalte patimi.

Copiii îsi rãstignesc si ei pãrintii, atunci cînd pretind cea ce nu li se cuvine: sã aibã tot ce poftesc, sã facã tot ce vor, sã fie în toate egali cu cei mari. Aceste pretentii rãstignesc pacea familiei, rãstignesc tot binele casei. Însãsi voia lui Dumnezeu e rãstignitã de voia omeneascã, atunci cînd în familie si în societate se iau decizii fãrã Dumnezeu.

Dar cea mai gravã rãstignire e cea antiortodoxã, rãstignirea care te mobilizeazã sã cîstigi lumea. Pare o rãstignire nobilã, adevãratã, înaltã. O rãstignire epocalã, creatoare, grandioasã, care-ti strigã neîncetat: "Jertfeste-te pentru o lume nouã, mori pentru o societate mai bunã, fã din om o mãsurã înaltã, desãvîrsitã, sublimã, ghideazã-l pe drumul autoinstruirii si autocunoasterii. Convinge-i pe oameni de autodesãvîrsirea lor."

Diversiuni satanice, prin care omul e hipnotizat de minciuna automîntuirii. Minciunã pentru care îsi rãstigneste zilele, neuronii si toate facultãtile trupesti,sufletesti, intelectuale.

Unii se zbat pentru functii înalte, scornesc doctrine, inventeazã legi, breveteazã si premiazã. Altii dau pronosticuri politice ori sportive, tin conferinte, militeazã pentru pace, democratie, drepturile omului, angajîndu-se în dispute si demonstratii, implicîndu-se în miscãri ecologice, feministe, religioase etc. Toate sînt rãstigniri, cãci sînt chinuri, dureri si nelinisti. Rãstigniri false, perverse, mincinoase. Rãstigniri antimîntuitoare si nihiliste. Rãstigniri prin care omul se rezolvã pe sine prin sine, neavînd nevoie de rezolvãrile lui Dumnezeu. Autorezolvãri care nimic nu izbutesc, care rãstignesc pe necredinciosi pe greaua cruce a apostaziei, purtatã cu încãpãtînare de apostata Europã.

Da, Europa se autorãstigneste continuu pe crucea hulirii lui Hristos, se rãstigneste pentru culturã si educatie, pentru industrie si finante. Europa se rãstigneste pentru sport si modã, pentru avioane si telecomunicatii, pentru o viatã cît mai bunã. Nu pentru aceste pãmîntesti obiective S-a rãstignit Hristos. Acestea n-au rudenie cu rãstignirea Celui ce n-a dorit, nici n-a primit ceva din lume. Aceste rãstigniri omenesti sînt rele, cãci vor sã facã din lumea aceasta un rai. Rãstigniri novatoare, care plagiazã marea rãstignire aducãtoare de mîntuire.

Europa si întreaga lume se rãstigneste pentru orice: pentru micsorarea somajului, pentru mãrirea salariilor, pentru pensii si alocatii, pentru micsorarea impozitelor, pentru venituri medii pe cap de locuitor, pentru mãrirea bugetului igienei si sãnãtãtii, pentru protectia mediului, pentru preturi si majorãri, pentru investitii si profit. Rãstigniri rusinoase, penibile, umilitoare, care-l reduc pe om la stadiul de animal flãmînd de necesitãti. Pentru toate se rãstigneste Europa, dar nu pentru Hristos si mîntuirea ei. Europa nu se cãieste, nici nu plînge pentru pãcatele ei, nu regretã, nici nu suspinã, ci rãstigneste tot ce prinde în calea ei: fericire, pace, culturã, progres. Fericire fãrã suferinta crestinã aducãtoare de adãvãratã fericire; "pacea" inovatã, care nu presupune un rãzboi cu pãcatele personale, cu dracii si cu lumea; cultura, în centrul cãreia e preamãrit omul autosuficient, care n-are nevoie de Hristos; progresul, care înlãturã orice limite si neputinte, fãcînd din om un nou dumnezeu.

O nouã cruce, un nou fel de rãstignire: rãstignire împotriva Bisericii, rãstignire împotriva lui Hristos antirãstignire în care diavolul e regizorul, iar omul - protagonisul. Cui ne rãstignim, pentru ce ne rãstignim, pentru cine sîngerãm jîn mîhnirile si plîngerile noastre? Cui dedicãm ostenelile noastre? Care-s grijile noastre? Dacã rãspunsurile vin din lumea aceasta si duc spre lumea aceasta, atunci crucea pe care o ducem e a lumii si pentru lume, iar nu aceea a lui Hristos si pentru Hristos.

Cui i-am închinat rãstignirile noastre, acela ne va si rãsplãti dupã mãsura cu care a fost rãsplãtit rãstignitul tîlhar cel din dreapta, strãmos al dreptei-rãstigniri. Rãzvrãtita rãstignire a tîlharului apostat, tatã al rãstignirii europene, sã n-o iubim, chiar de-ar fi sã pierim.