RÃSPUNS
CELUI CE CONDAMNÃ
BISERICA ORTODOXÃ
de Sfîntul Ambrozie de la Optina
Scrisoarea d-voastrã de pe 25 februarie am primit-o, dar din pricina
stãrii mele bolnãvicioase si lipsei de timp nu v-am putut
rãspunde. Îmi scrieti despre fratele mai mare, care e om bun
si a fost si un bun crestin, însã acum din cauza confruntãrilor
contemporane s-a tulburat în privinta învãtãturii
Bisericii Ortodoxe; si mã rugati pe mine pãcãtosul
sã-i scriu ceva pentru întãrirea lui în adevãr.
Dacã fratele d-voastrã mi-ar fi scris el însusi despre
aceasta, atunci i s-ar mai fi putut rãspunde. Dar asa cum el singur
nu-mi scrie nimic, apoi nu stã în firea lucrurilor ca eu sã-i
scriu lui despre ceva. Dar cred cã pot sã vã scriu d-voastrã
cîteva cuvinte despre pãrerile gresite ale fratelui. Iar d-voastrã
veti decide singurã, dupã cum stiti.
1. Fratele d-voastrã
vã scrie cã "evanghelistii au foarte putine dogme".
Dogmele principale ale Bisericii Ortodoxe sunt numai douã: dogma despre
Sf. Treime si dogma despre întruparea Fiului lui Dumnezeu. Despre aceste
douã dogme vorbeste toatã Evanghelia. Dar scurt si pe înteles
acestea sunt expuse în introducerea oricãrei psaltiri. Cartea
aceasta poate fi gãsitã oriunde, nu numai în bisericile
din sate, ci si în casele particulare ale ortodocsilor. D-voastrã
singurã veti citi si îi puteti arãta si fratelui.
2. Fratele d-voastrã
scrie: "dogmele - sunt pozitii clar formulate. Dogmele au fost alcãtuite la Soboarele
Ecumenice".
Dogma nu este o pozitie omeneascã clar formulatã, ci adevãrul
dumnezeiesc despre Dumnezeu, adevãr pe care oamenii singuri nu l-ar
fi putut concepe, dacã nu ar fi fost descoperit de Însusi Dumnezeu.
Adevãrul îl poti examina, adevãrul îl poti cunoaste,
adevãrul îl poti sustine. Însã adevãrul
nu poate fi presupus. Oamenii buni nici nu se exprimã astfel.
3. Fratele d-voastrã
sustine: "De la dogme pînã la duhul crestin, ca si pînã
la steaua de pe cer".
Nu este adevãrat. Cînd Fiul lui Dumnezeu întrupat a
descoperit ucenicilor Sãi - Apostolii, dogma despre Sf. Treime, spunînd:
"mergînd, învãtati toate neamurile, botezîndu-le
în numele Tatãlui si al Fiului si al Sfîntului Duh",
atunci de aceastã dogmã a legat inseparabil si învãtãtura
despre duhul crestin, zicînd: "Învãtîndu-le sã
pãzeascã toate cîte v-am poruncit vouã" (Mt.
28, 19-20). Tuturor celor cu judecatã sãnãtoasã
le este cunoscut cã duhul crestin si împreunã duhul
lui Hristos constã în respectarea poruncilor lui Hristos. Iar
fratele d-voastrã a nãscocit un alt duh crestin. Dar cum poate
fi duh crestin fãrã Hristos? Acesta este un fel de duh nãscocit,
si asa-zis improvizat, si nicidecum nu e vrednic a fi numit cu nume crestin,
deoarece gîndeste sã-i iubeascã pe toti fãrã
pãrtinire, atît pe crestini, cît si pe turci si pe pãgîni.
Hristos însã, Domnul, în învãtãtura
Sa a pus diferentã între acestia, spunînd în Evanghelie:
"iar de nu va asculta nici de Bisericã, sã-ti fie tie ca un
pãgîn si vames" (Mt. 18, 17). Dar chiar si Însusi Atotbunul
Domn pe cei drepti îi iubeste, iar pe cei pãcãtosi doar
îi miluieste. Iar adevãratii crestini, imitînd pe Domnul,
procedeazã la fel: arãtînd pentru toti compasiune si
îngãduintã, dragoste deplinã însã
arãtînd numai pentru drept-credinciosi.
4. Fratele d-voastrã
spune: "eresul este abaterea de la pãrerea majoritãtii".
Nu este adevãrat. Eresul este abaterea de la adevãrul dumnezeiesc
si nu de la pãrerea majoritãtii. Nu majoritãtii a încredintat
Domnul adevãrul, spunînd: "Nu te teme, turmã micã,
pentru cã Tatãl vostru a binevoit sã vã dea
vouã împãrãtia" (Luca 12, 32). Biserica Catolicã
numãrã de cîteva ori mai multi adepti decît Biserica
Ortodoxã, dar abãtîndu-se de la adevãr, s-a abãtut
în eres. "Eres" provine de la cuvîntul grec „atrew" alegere.
Biserica adevãratã primeste toatã Scriptura, atît
cea veche cît si cea nouã, în tot cuprinsul si plinãtatea
ei. De exemplu: într-un loc din Sfînta Evanghelie Domnul spune:
"Iar cînd va veni Mîngîietorul, pe Care Eu Îl voi
trimite vouã de la Tatãl, Duhul Adevãrului, Care de
la Tatãl purcede, Acela va mãrturisi despre Mine" (In. 15,
26). Iar în alt loc al Evangheliei e spus cã Domnul, dãruind
Sf. Apostoli puterea de a dezlega pãcatele, suflînd peste ei,
le-a zis: "Luati Duh Sfînt. Cãrora veti ierta pãcatele,
le vor fi iertate si cãrora le veti tine, vor fi tinute" (In. 20,
22-23). Biserica Ortodoxã acceptînd amîndouã aceste
lucruri, mãrturiseste cã Duhul Sfînt purcede de la Tatãl
si se transmite celor drepti prin Fiul. Biserica Catolicã însã,
lãsînd la o parte primul pasaj din Evanghelie si cuvintele
Domnului, si bazîndu-se numai pe pasajul al doilea, sustine cã
Duhul Sfînt purcede si de la Fiul, si prin aceasta introduce în
dogma Sf. Treimi douã începuturi. Absurditatea cãreia
se descoperã si prin asemãnarea cu soarele. De la soare se
naste lumina si purced razele. Nimeni nu sustine cã razele purced
si de la lumina solarã, ci doar cã fãrã lumina
solarã razele nu au strãlucire. Asa si Arie a lansat o erezie
grozavã pe temeiul a douã pasaje evanghelice, lãsînd
esentialul la o parte. La evanghelistul Ioan, Domnul, spunînd despre
egalitatea Sa cu Tatãl dupã Dumnezeire, a zis: "Eu si Tatãl
Meu una suntem" (In. 10, 30), În alt loc zicînd cã El,
dupã firea omeneascã, e mai mic decît Tatãl, a
spus: "pentru cã Tatãl este mai mare decît Mine" (In.
14, 28). Arie, alegînd pentru sustinerea pãrerii lui al doilea
pasaj, si respingîndu-l pe primul, a lansat un eres dãunãtor.
Asa au procedat si toti ereticii, sustinînd învãtãtura
lor gresitã pe pasaje selectate din Sfînta Scripturã,
însã adevãrata învãtãturã se
sustine prin toatã plinãtatea Sfintei Scripturi.
5. Fratele d-voastrã
atribuie ura si vrãjmãsia adevãratilor pãstori
ai Bisericii ce s-au adunat la Soboarele Ecumenice.
Nu este drept. Dacã a fost urã si vrãjmãsie,
asta numai din partea ereticilor. Însã adevãratii pãstori
se adunau la Soboare din dragoste cãtre aproapele si pentru linistirea
adevãratilor crestini tulburati de dezbinãrile si învãtãturile
gresite ale ereticilor; în al doilea rînd, pentru examinarea
si confirmarea adevãrului, dupã porunca Domnului: "Cercetati
Scripturile cã socotiti cã în ele aveti viatã
vesnicã. Si acelea sunt care mãrturisesc despre Mine" (In.
5, 39). În al treilea rînd pãstorii Bisericii se adunau
din cînd în cînd la Soboare pentru apãrarea adevãrului
si dupã obligatiile lor, pentru cã Domnul numeste nevrednici
pe acei pãstori care, vãzînd pe eretici, care ca niste
lupi sfîsie turma lui Hristos, nu îi alungã pe aceia,
ci se eschiveazã de la apãrarea dîrzã a turmei
lor.
6. Fratele d-voastrã
zice: "eu consider cã poate sã existe un om care recunoaste
toate dogmele credintei si cu toate acestea sã fie foarte departe
de duhul crestin".
Adevãrat cã uneori, cu pãrere de rãu, se întîmplã
si astfel. Numai cã acesti oameni, dacã vor voi sã-si
corecteze viata lor, foarte usor capãtã calea mîntuirii.
Cine are notiuni gresite, confuze despre credinta si adevãrul crestin,
aceluia nu-i este lesne sã capete mîntuire, chiar si cînd
va voi. Cu atît mai mult e imposibil pentru el sã aibã
duhul crestin si duhul lui Hristos.
Din toate cuvintele fratelui d-voastrã se vede cã el a nimerit
în secta indiferentilor, care învatã: crezi precum doresti,
numai sã ai dragoste fatã de aproapele. Indiferentii tin sã-si
sustinã pãrerea lor pe învãtãtura lui
Ioan Teologul. Dar în epistolele acestuia este spus cã în
afarã de duhul lui Hristos este duhul lingusirii si duhul antihristului.
De aceea Sf. Ioan îi avertizeazã ca sã nu credem oricãrui
duh, ci sã cercãm duhurile, dacã sunt de la Dumnezeu
(I In. 4, 1).
7. D-voastrã
scrieti cã fratele a absolvit cursul Universitãtii din Petersburg.
Dacã cineva ar sta sã convingã pe fratele d-voastrã
cã nu e nevoie sã înveti la gimnaziu, nici la universitate,
numai sã ai dragoste cãtre aproapele si vei primi o functie
bunã în judecãtoria regionalã, sau chiar la palatul
de justitie, ar crede oare fratele d-voastrã aceasta? La fel trebuie
sã gîndeascã si despre aceea cã este cu neputintã
sã aibã duhul lui Hristos cel care nu are o cunoastere corectã
si adevãratã despre dogmele credintei crestine.
Din lipsa de timp si din pricina sãnãtãtii slabe nu
am posibilitate sã vã scriu mai mult. Ci pe scurt vã
voi spune: dacã fratele d-voastrã e un om sincer si constiincios,
precum scrieti, atunci sã se roage cu credintã Domnului nostru
Iisus Hristos, ca sã-l lumineze în adevãr, iar dupã
aceea sã citeascã, de asemenea cu credintã, "Mãrturisirea
Ortodoxã" de Petru Movilã.
Cum va rîndui Atotbunul Dumnezeu pentru fratele d-voastrã
asa sã si fie. Domnul voieste ca toti sã se mîntuiascã
si la cunostinta adevãrului sã vinã.
Apropiata Luminatã Sãrbãtoare a Învierii lui
Hristos vã doresc sã o întîmpinati în bucurie
si alinare duhovniceascã.
31 Martie 1875
