PECETLUIREA CEA VICLEANÃ A OMULUI
CU NUMÃRUL NUMELUI LUI ANTIHRIST - 666
de Ieroschimonah Dorotei Melinte
Aprobarea noastrã prin semnãturã a noilor buletine duce la
lepãdare de Hristos pentru cã ni se pune pecetea pe toatã fiinta. Identitatea
mea se va codifica, asa cã numele de la botez, care mã caracterizeazã ca
o persoanã a lui Hristos, se va transforma într-un numãr care nu va
fi recunoscut de nimeni decît prin anexarea codului de recunoastere
666. Asa cum în trecut numele copiilor se formau dupã numele pãrintilor:
Alioanei; Apetrei; Amariei; etc. Acum prin adãugarea acestui cod de recunoastere
vom deveni ai antihristului (sã nu fie). Aceste buletine cu cip încorporat
vor avea proprietatea sã înregistreze toate datele intime ale persoanei
mele fizice (ADN) si chiar sufletesti (ziarul ZIUA sîmbãtã 5 iulie
2003).
Despre acest numãr ne vorbesc scrierile din Sfînta Scripturã
prin Apocalipsã de douã mii de ani, de aceea nu vom avea nici un cuvînt
de spus spre apãrarea noastrã, spre apãrarea înaintea lui Hristos,
dacã vom primi pecetea drãceascã.
Nestiinta nu poate fi o scuzã atît timp cît Sfîntul
Marcu Ascetul spune cã: "Trîndãvia, nestiinta, si uitarea sunt pãcate
de moarte".
Cu toate cã multi credinciosi, chiar si o parte din reprezentantii
bisericii au înteles cã aceste buletine sunt o capcanã duhovniceascã,
tind sã afirme cã semnãtura nu înseamnã o lepãdare sufleteascã fãcînd
afirmatii de genul: "Eu semnez dar în interiorul meu nu mã lepãd"
si încã: "mã lepãd doar cu gura, dar nu în sufletul meu".
În urmãtoarele rînduri cerînd mila lui Dumnezeu
spre a ne lumina vom încerca sã arãtãm cã afirmatiile anterioare sunt
rezultatul unor confuzii duhovnicesti.
Atît timp cît tu certifici prin semnãturã cã informatiile
respective te descriu, nu poti sustine cã nu te-ai lepãdat sufleteste, pentru
cã orice actiune trupeascã nu se poate fãptui decît prin luarea unei
decizii sufletesti, printr-o încuviintare lãuntricã. Asa cã semnãtura
a fost rezultatul unei decizii luate de minte prin gîndire, exprimatã
în cuvînt prin afirmatii de genul ,,îl iau, sunt de acord,
semnez" si urmatã de simtirea sufleteascã prin duh de a semna.
Sfîntul Ignatie Briancianinov ne spune cã "mintea, gîndul
sau cuvîntul si duhul(simtirea duhovniceascã) nu sunt altceva decît
pãrtile puterii cuvîntãtoare ale sufletului, care au rolul final de
a analiza informatia si de-a o exprima dupã ce a trecut mai întîi
prin filtrul puterii poftitoare si a celei mînioase. Mintea noastrã
este chipul Tatãlui, gîndul sau cuvîntul este chipul Fiului,
si duhul(simtirea duhovniceascã a sufletului) este chipul Sfîntului
Duh." (Experiente ascetice vol. III-IV pag. 164).
Acum spune-mi la care interior te referi cînd sustii
cã în adîncul tãu nu te lepezi sau cã zici doar cu gura dar
în sufletul tãu nu crezi ceea ce ai zis? Dupã cum ti-am arãtat mai
sus sufletul tãu a acceptat mai întîi semnãtura? Oare crezi
cã mai ai si altceva în afarã de trup si de suflet cînd te referi
la interiorul tãu? Sã nu fie! Sau poate crezi cã ai douã suflete cînd
spui cã te lepezi cu gura dar cu sufletul nu?
Înselarea cea mai mare este cã probabil crezi cã dacã
semnezi fiind constrîns, Dumnezeu nu ti-o considerã ca pe o lepãdare.
Te înseli. De ce? Pentru cã în acest caz esti vinovat de necredintã.
Dacã ar fi fost vorba de altã slãbiciune sufleteascã Dumnezeu te-ar fi înteles,
dar cînd e vorba de necredintã nu are cum sã te ajute, pentru cã El
nu se amestecã în libera noastrã alegere. Dacã ai fi crezut cu adevãrat
în El, nu ai fi acceptat asemenea compromis nici în gînd.
Acest accept l-ai dat, influentat fiind de starea ta duhovniceascã falsã
pe care o ai în acel moment. Care stare duhovniceascã falsã? Aceea
de a sluji la doi domni. Vrei sã fi cu Hristos dar în acelasi timp
sã slujesti si patimilor, mai bine spus sã nu te strici nici cu Mamona. Este
exact ceea ce nu se poate pentru cã însusi Hristos ne spune în
Sfînta Scripturã cã nu putem sluji la doi domni.
Sfînta Evanghelie (Matei cap. 10) este clarã si fãrã de tãgadã
cînd vorbeste despre închinare si mãrturisire:
27. Ceea ce vã grãiesc la întuneric, spuneti la luminã si ceea
ce auziti la ureche, propovãduiti de pe case.
28. Nu vã temeti de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot sã-l ucidã;
temeti-vã mai curînd de acela care poate si sufletul si trupul sã le
piardã în gheena.
29. Au nu se vînd douã vrãbii pe un ban? Si nici una din ele nu
va cãdea pe pãmînt fãrã stirea Tatãlui vostru.
30. La voi însã si perii capului, toti sunt numãrati.
31. Asadar nu vã temeti; voi sunteti cu mult mai de pret decît
pãsãrile.
32. Oricine va mãrturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mãrturisi-voi
si Eu pentru el înaintea Tatãlui Meu, Care este în ceruri.
33. Iar de cel ce se va lepãda de Mine înaintea oamenilor si Eu
Mã voi lepãda de el înaintea Tatãlui Meu, Care este în ceruri.
34. Nu socotiti cã am venit sã aduc pace pe pãmînt; n-am venit
sã aduc pace, ci sabie.
35. Cãci am venit sã despart pe fiu de tatãl sãu, pe fiicã de mama sa,
pe norã de soacra sa.
36. Si dusmanii omului (vor fi) casnicii lui.
37. Cel ce iubeste pe tatã ori pe mamã mai mult decît pe Mine nu
este vrednic de Mine; cel ce iubeste pe fiu ori pe fiicã mai mult decît
pe Mine nu este vrednic de Mine.
38. Si cel ce nu-si ia crucea si nu-Mi urmeazã Mie nu este vrednic de
Mine.
39. Cine tine la viata lui o va pierde, iar cine-si pierde viata lui
pentru Mine o va gãsi.
40. Cine vã primeste pe voi pe Mine Mã primeste, si cine Mã primeste
pe Mine primeste pe Cel ce M-a trimis pe Mine.
Prin acest prilej se va face alegerea oilor de capre, acum
se va vedea cãrui domn vrei sã-i slujesti. A sosit momentul sã-i demonstrezi
lui Hristos clar, de care parte esti, a Lui sau a satanei, cãci evanghelistul
Ioan în a sa epistolã (Apocalipsa 13) lãmurit grãieste cã:
1. Si am vãzut ridicîndu-se din mare o fiarã, care avea zece
coarne si sapte capete si pe coarnele ei zece steme si pe capetele ei: nume
de hulã.
2. Si fiara pe care am vãzut-o era asemenea leopardului, picioarele
ei erau ca ale ursului, iar gura ca a leilor. Si balaurul îi dãdu
fiarei puterea lui si scaunul lui si stãpînire mare.
3. Si unul din capetele fiarei era ca înjunghiat de moarte,
dar rana ei cea de moarte fu vindecatã si tot pãmîntul, minunat, se
uita dupã fiarã.
4. Si s-au închinat balaurului, fiindcã i-a dat fiarei stãpînirea;
apoi s-au închinat fiarei, zicînd: Cine este asemenea fiarei
si cine poate sã se lupte cu ea!
5. Si i s-a dat ei gurã sã grãiascã semetii si hule si i s-a dat putere
sã lucreze timp de patruzeci si douã de luni.
6. Si si-a deschis gura sa spre hule asupra lui Dumnezeu, ca sã huleascã
numele Lui si cortul Lui si pe cei ce locuiesc în cer.
7. Si i s-a dat sã facã rãzboi cu sfintii si sã-i biruiascã si i s-a
dat ei stãpînire peste toatã semintia si poporul si limba si neamul
8. Si i se vor închina ei toti cei ce locuiesc pe pãmînt,
ale cãror nume nu sunt scrise, de la întemeierea lumii, în cartea
vietii Mielului celui înjunghiat.
9. Dacã are cineva urechi - sã audã!
10. Cine ia pe altii robi, de robie are parte; cine cu sabia va ucide,
trebuie sã fie ucis de sabie. Aici este rãbdarea si credinta sfintilor
11. Am vãzut apoi altã fiarã, ridicîndu-se din pãmînt,
si avea douã coarne asemenea mielului, dar grãia ca un balaur.
12. Si toatã stãpînirea celei dintîi fiare o are în
mînã în fata ei. Si face pãmîntul si pe locuitorii de
pe el sã se închine fiarei celei dintîi, a cãrei ranã de moarte
fusese vindecatã.
13. Si face semne mari! Chiar si foc face sã se pogoare din cer, pe
pãmînt, înaintea oamenilor,
14. Si amãgeste pe cei ce locuiesc pe pãmînt prin semnele ce
i s-a dat sã facã înaintea fiarei, zicînd celor ce locuiesc pe
pãmînt sã facã chip fiarei care a fost rãnitã cu sabia si a rãmas
în viatã.
15. Si i s-a dat ei sã insufle duh chipului fiarei, asa încît
chipul fiarei sã si grãiascã. Iar pe cîti nu se vor închina
chipului fiarei putere avea ca sã-i ucidã.
16. Si-i sileste pe toti, pe cei mici si pe cei mari, si pe cei bogati
si pe cei sãraci, si pe cei slobozi si pe cei robi, ca sã-si punã semn pe
mîna lor cea dreaptã sau pe frunte,
17. Încît nimeni sã nu poatã cumpãra sau vinde decît
numai cel ce are semnul, adicã numele fiarei, sau numãrul numelui fiarei.
18. Aici este întelepciunea. Cine are pricepere sã socoteascã
numãrul fiarei; cãci este numãr de om. Si numãrul ei este sase sute saizeci
si sase.
Sã ne dea bunul Dumnezeu întelepciunea si discernãmîntul
sã putem alege Calea, Adevãrul si Viata ce ne mîntuiesc sufletele
noastre, ale copiilor nostri si a neamului nostru. Amin!
