Cu o veche aşezare pe meleagurile argeşene (ctitorită de Radu Vodă pe la 1215), mănăstirea Negru Vodă ce poartă hramul "Adormirii Maicii Domnului" este astăzi o cetate în cetate: O zidire binecuvîntată şi cu adevărat duhovnicească în mijlocul tumultuos şi zdruncinat al oraşului Cîmpulung Muscel.

Cei 12 vieţuitori de aici duceau o viaţă tihnită, cu dragoste faţă de rînduielile bisericeşti şi monahale. Sufletul şi inima întregii obşti era însă părintele Vichentie Punguţă, cel care prin multe osteneli a reuşit să facă lucrătoare şi mîntuitoare Ortodoxia Sfinţilor Părinţi în sufletele celor care treceau de pragul acestei mănăstiri.

Toate au fost bune şi frumoase aproape ca la Pateric, pînă într-o negură de noapte a săptămînii luminate (30 aprilie - 4 mai) a anului 2003, cînd trupele Departamentului de Intervenţii Antiteroriste (DIA) au evacuat întreaga obşte a m-rii. Părinţi şi fraţi, osteniţi de priveghere, au fost luaţi de-a valma ca nişte cîini, şi au fost rapid îmbarcaţi în dubele ce aşteptau lacome în faţa porţilor. Destinaţia? Necunoscută.

Tot în acea noapte a iudelor şi a cagulelor, spre dimineaţă, apare noua obşte a vechii lavre: un mic sobor de măicuţe ce şi pînă astăzi susţin cu tărie că ele sunt acolo încă de la întemeiere. Despre călugări ... numai tăcere.

La vreo săptămînă de la incident, o parte din obşte ce a jurat tăcerea, reapare la episcopie integraţi discret în personalul mănăstiresc al Curţii de Argeş iar despre părintele Vichentie s-a lăsat zvonul că ar fi în pelerinaj (a se citi pribegie) în- America. La cererea noastră de a face cunoscută părerea avizată a oficialilor episcopali în legătură cu dispariţia nocturnă a obştii de la Negru Vodă, am fost respinşi cu cuvintele: "Nu avem nimic de declarat"- Amin!

Asemenea fapte sunt de netolerat, de neînchipuit, de netrecut sub tăcere!

Este clar un abuz, o încălcare flagrantă a drepturilor de vieţuire într-o ţară ortodoxă, dar de cine îngăduită? De cine pusă la cale? Cine şade în spatele întregii regii, căci actorii îi cunoaştem? Să fi fost acolo sălaşul vreunui cuib terorist ce pregătea atentate la adresa Ortodoxiei şi care doar cu trupe super-specializate a putut fi anihilat? Greu de închipuit!

Nu vrem să ne lansăm în afirmaţii neîntemeiate, dar ca o coincidenţă, descinderea a avut loc cam la o săptămînă după lansarea PROCLAMAŢIEI Mişcării Ortodoxe de Reînviere Monahală. Dacă mercenarii au crezut că în Negru Vodă este centrul Mişcării s-au înşelat amarnic.

Ceea ce ne stîrneşte pricini de nelinişte este tocmai modul comunisto-securist de operare ce aminteşte întrucîtva de sinistrul an ‘59 cînd călugării şi monahiile au fost evacuaţi "legal" din mănăstiri prin Decretul 410 (ce luaţi aminte, nu a fost încă abrogat!) semnat de liftele roşii în acordul şi sprijinul cît disimulat cît manipulat al prelaţilor vremii.

Nu, nu vrem nicidecum să aruncăm vreo umbră de îndoială asupra probităţii morale şi a verticalităţii pastorale a episcopului locului - IPS Calinic Argeşeanul, dar tăcerea IPS sale despre aceste manifestări teroriste vorbeşte de la sine, sau mai rău, lasă loc de interpretări tendenţioase.

Problema ce o ridicăm este însă de conştiinţă:
* Ce-aţi face dumnevoastră, da, chiar oricare dintre cititorii acestor rînduri – monahi sau nemonahi-, de aţi fi puşi în situaţia de a fi declaraţi de oficiali pur şi simplu dispăruţi sau chiar nenăscuţi, şi să vă treziţi înghiţiţi de beciurile Securităţii pentru oarece bănuieli de propagandă ortodoxă antiecumenistă? Să fiţi condamnaţi pentru aceasta, conform decretului x, la temniţă sau internaţi în vreun ospiciu pentru "acţiuni teroriste de destabilizare a României"!

* Sau ce-aţi face de veţi afla apoi că toţi v-au uitat, că nimănui nu-i pasă, că tuturor le e frică de represalii şi tac mîlc, că cei responsabili nu vor să bage de seamă.

* Sau ce-aţi face dacă v-ar dispărea peste noapte duhovnicul- cică ar fi plecat să-i încreştineze pe eschimoşi? Aţi rămîne la fel de liniştiţi? Aţi crede cînd vi s-ar spune sec şi irevocabil că "nu e treaba dumitale, este cine să dea răspuns"?

* Care din întrebări vă răneşte mai mult conştiinţa şi vă ridică la a face ceva?

Cît despre cele ale credinţei, ortodocşii şi Ortodoxia din România se manifestă în plin spaţiu totalitar. La orice cuvînt anti-eres de-al nostru, Big Brothers au pregătit mii de contre, unele chiar în formă de bîtă. Dar cui îi e frică de beci, de lanţuri, de mărturisire?-

Bătrînii cercaţi au sfătuit cam aşa: "Vremea noastră a cam trecut, voi sunteţi cei ce trebuie să duceţi pînă la capăt nestinsă flacăra Ortodoxiei. Noi am înfundat temniţele comuniste, tocmai ca voi, cei ce ne urmaţi, să nu mai treceţi prin iadul acela. Nu vă siliţi spre eroisme gratuite. Nu denigraţi arhiereii apostaţi. Încă nu a venit TIMPUL." Dar cînd plinirea vremii va sosi vom cunoaşte lămurit aceasta, căci atunci "urîciunea se va trufi pe faţă în locaşurile sfinte". Pentru monah este o normalitate a afirma adevărul fără să se bată cu pumnul în piept; poţi ajuta poporul fără a crea dizidenţă, panică şi răzvrătire, şi fără "a arunca cu pietre" în ierarhie.

Pentru monahismul contemporan, anihilarea obştii Mănăstirii Negru Vodă este doar un nor ce prevesteşte furtuna ce va să vină. Aşadar, oare ... cine urmează?