"PECETLUIREA"

SFÎNTULUI SINOD DE LA 1583




a anul 1583 Papa Grigorie XIII al Romei, schimbînd calendarul iulian, a fãcut numeroase presiuni asupra Patriarhului Constantinopolului din acea vreme - Ieremia al II-lea (1572-1579, 1580-1584, 1587-1595), pentru a-l face sã urmeze inovarea calendaristicã apuseanã. Patriarhul în repetate rînduri l-a refuzat si pentru a pune capãt presiunilor, a convocat un sinod în acelasi an la Constantinopol, unde au luat parte alãturi de el si Patriarhul Silvestru al Alexandriei, Patriarhul Sofronie al Ierusalimului si multi altii. Acest sinod numit "Pecetluire", trimis cãtre toate bisericile ortodoxe locale, aratã principalele erezii papale si le declarã ca fiind în afara Bisericii Ortodoxe prin anatemizarea celor care le cred si le practicã. Iatã întregul text al "Pecetluirii":


"Cãtre toti crestinii adevãrati, mãdulare ale Sfintei, Catholice [Universale] si Apostolesti Biserici de Rãsãrit a lui Hristos din Constantinopol si din tot locul, har, pace si milã vouã de la Atotputernicul Dumnezeu.

Nici un pic de tulburare nu a fãcut în Corabia din vechime furtuna care s-a ridicat din adîncuri. Si dacã Domnul Dumnezeu, amintit de Noe, nu ar fi binevoit a potoli apele, nu ar fi fost nici o sansã de salvare a ei. În acelasi chip si împotriva Corabiei Bisericii Ortodoxe, ereticii au ridicat un rãzboi neîndurãtor, si noi am socotit a fi voia lui Dumnezeu de a lãsa urmasilor prezentul tom împotriva lor, asa încît hotãrîrile cele scrise aici sã fie fãrã doar si poate în apãrarea Ortodoxiei noastre. Dar pentru ca documentul sã nu fie prea împovãrãtor (greoi) pentru oamenii simpli, am hotãrît a-l pune în opt capete lesnicioase, dupã cum urmeazã:

Din Vechea Romã au venit anumiti oameni care au învãtat acolo sã gîndeascã latineste. Dar cel mai rãu lucru e cã înainte au fost bizantini, nãscuti si crescuti prin pãrtile noastre; dar nu numai cã si-au schimbat credinta, dar au si ridicat rãzboi Ortodoxiei si adevãratelor dogme ale Bisericii de Rãsãrit si s-au rãzvrãtit împotriva lui Hristos Însusi, împotriva dumnezeiestilor Apostoli si Sfintelor Sinoade ale Sfintilor Pãrinti care ni le-au lãsat. Drept pentru care i-am tãiat ca niste mãdulare putrede si


HOTÃRÎM


I. Orisicine nu ar mãrturisi cu inima si cu gura cã este mãdular al Bisericii de Rãsãrit botezat ortodox si cã Sfîntul Duh purcede numai de la Tatãl fiintial si ipostatic, asa cum Hristos spune în Evanghelie, ci Duhul purcede de la Tatãl si de la Fiul în acelasi timp, unul ca acesta sã fie lepãdat afarã de Bisericã si sã fie anatema.

II. Orisicine nu ar mãrturisi cã în taina Sfintei Liturghii, laicii trebuie sã se împãrtãseascã odatã cu cele douã sfinte pãrti, a Preasfîntului Trup si a Preasfîntului Sînge, ci sã spunã cã este de ajuns a primi numai trupul pentru cã sîngele este inclus, chiar dacã Hristos le-a sfintit separat si le-a dãruit fiecãruia din Apostoli, unul ca acesta sã fie anatema.

III. Orisicine ar spune cã Domnul nostru Iisus Hristos la Cina cea de Tainã a folosit azime ca si evreii si nu pîine dospitã, unul ca acesta sã fie departe de noi si sub anatemã ca unul ce gîndeste ca un evreu si vrea sã introducã doctrina lui Apolinarie si a armenilor în Biserica lui Hristos, cu a Cãrui încuviintare îl dãm de douã ori anatemei.

IV. Orisicine ar spune cã atunci cînd Hristos Dumnezeu va veni sã judece lumea, El nu va veni sã judece sufletele împreunã cu trupurile, ci numai sã hotãrascã asupra trupurilor, sã fie anatema.

V. Orisicine ar spune cã atunci cînd mor, sufletele crestinilor care s-au pocãit în aceastã viatã dar nu si-au cîstigat mîntuirea merg în Purgatoriu - care este un basm grecesc - unde focul si chinurile îi purificã, si ei cred cã nu sunt chinuri vesnice - asa cum credea blestematul Origen - si dau din aceastã pricinã slobozire pãcatelor, pe unii ca acestia îi dãm anatemei.

VI. Orisicine ar spune cã Papa e capul Bisericii si nu Hristos Dumnezeu, si cã Papa are autoritatea de a trimite în Rai prin scrisorile sale, si cã poate ierta pãcatele prin plata indulgentelor, unul ca acesta sã fie anatema.

VII. Orisicine nu ar urma hotãrîrile Bisericii statuate în cele Sapte Soboare Ecumenice si Sfintele Pasti socotite pentru a le urma, ci vrea sã urmeze noua inventie a pascaliei si a noului calendar al astronomilor atei papisti, si vor sã rãstãlmãceascã si sã distrugã dogmele si traditia Bisericii care noi le-am mostenit de la Sfintii Pãrinti, anatema unora ca acestia si sã fie îndepãrtati de Bisericã si de împãrtãsirea credintei.

VIII. Rugãm pe toti binecredinciosii ortodocsi: rãmîneti în credinta strãmoseascã ce-ati învãtat-o pînã acum, în care v-ati nãscut si crescut, si cînd vremurile o vor cere, vãrsati-vã sîngele pentru a pãstra credinta mostenitã de Sfintii Pãrinti. Luati aminte la cele scrise mai înainte si credeti cã Hristos vã va ajuta sã le împliniti. Fie ca umila noastrã binecuvîntare sã fie cu voi cu toti. Amin.

Urmeazã semnãturile ierarhilor:
 
+ Ieremia al Constantinopolului

+ Silvestru al Alexandriei

+ Sofronie al Ierusalimului

(dimpreunã cu tot soborul episcopilor prezenti în Sfîntul Sinod)

Anul 1583 de la nasterea Domnului, indictionul 12, 20 noiembrie.



"Pecetluirea" a fost gãsitã în manuscris în Codexul 772 din biblioteca M-rii Sf. Pantelimon si în mss. Codex 285 în chilia "Imnul Acatist" din Schitul Kapsocalivia din Sfîntul Munte Athos. La noi a fost pentru prima datã publicat la Bucuresti în anul 1881 în revista "Biserica Ortodoxã Romanã" nr.12, de arhimandritul rus Porfirie Uspenski, care l-a copiat dintr-un manuscris al bibliotecii M-rii Sinai.
Pagina anterioara