Hotãrîrea celui de-al patrulea
Sinod Ecumenic de la Halkidon

Hotarul credintei

fîntul si Marele si Ecumenicul Sinod care s-a strîns cu harul lui Dumnezeu si cu Dumnezeiasca insuflare de prea bine-credinciosii si de Hristos iubitorii nostri împãrati Ualentinian si Markian augustii în Halkidon, maica cetãtilor eparhiei Bithiniei, în biserica Sfintei si bunei biruitoare Mucenite Eufimia, a hotãrît cele asezate mai jos:

Domnul si Mîntuitorul nostru Iisus Hristos, întãrind ucenicilor cunostinta credintei, a spus: Pacea Mea v-o dau vouã, pacea Mea o las vouã, pentru ca nimeni sã nu fie în neunire cu aproapele în dogmele bunei-credinte, ci deopotrivã sã se arate propovãduirea adevãrului. Dar fiindcã cel rãu nu înceteazã prin zîzaniile lui odrãslind împotriva semintelor bunei-credinte si pururea nãscocind ceva nou împotriva adevãrului, prin aceasta dupã obicei Stãpînul mai înainte pricepînd-o ‹cu purtare de grijã› pentru neamul omenesc, pe acest împãrat cu bunã credintã si prea credincios l-a ridicat cãtre rîvnã si i-a chemat cãtre sine pe începãtorii preotiei din toate pãrtile, încît, lucrînd harul Stãpînului nostru al tuturor Hristos, pe toatã ocara minciunii de la oile lui Hristos sã o scuture, iar cu cele ale adevãrului pe odrasle sã le îngrase. Care tocmai am si fãcut-o, izgonind cu încuviintare nouã pe dogmele rãtãcirii, iar pe credinta Pãrintilor cu nerãtãcire reînnoind-o, pe Simbolul celor 318 propovãduindu-l tuturor si scriind precum însisi Pãrintii care au arãtat acest semn al bunei credinte, care sunt cei 150 care s-au adunat dupã aceea în marea cetate a lui Constantin. Si ei pecetluind pe însãsi credinta.

Astfel, hotãrîm ca rînduiala si izvoadele întregii credinte, care le pãzim si noi, ale Sfîntului Sinod care s-a fãcut odinioarã la Efes, la care întîistãtãtori s-au aflat cei de prea sfîntã aducere aminte Celestin al Romei si Chiril al Alexandriei, pe de o parte sã strãluceascã mai înainte deslusirea credintei celei drepte si nehulite a celor 318 Sfinti si Fericiti Pãrinti care s-au adunat în Nikea în vremea celui întru bine-credincioasã aducere aminte Constantin care s-a fãcut împãrat, iar pe de altã parte sã stãpîneascã cele care s-au hotãrît de cãtre cei 150 de Sfinti Pãrinti în Constantinopol asupra ridicãrii de atunci a ereziilor care încoltiserã, iar pe de altã parte sã întãreascã însãsi credinta noastrã cea soborniceascã si apostoleascã.

Simbolul celor 318 Pãrinti din Nikea.

Pe cei ce zic cã era cîndva cînd Fiul lui Dumnezeu nu era si înainte de a Se naste nu era si cã din nefiintã S-a fãcut sau zicînd cã ar fi din alt ipostas sau fiintã sau în care este mutare sau umbrã de schimbare, pe acestia îi dã anathemei soborniceasca si apostoleasca Bisericã.
Si acela al celor 150 de Sfinti Pãrinti care s-au adunat împreunã în Constantinopol.

Deci ajungea spre desãvîrsita cunoastere si întãrirea bunei credinte acest întelept si mîntuitor Simbol al Dumnezeiescului har; cãci învatã desãvîrsit despre Tatãl si Fiul si Sfîntul Duh si le aduce de fatã Întruparea Fiului celor ce se aratã cu credintã.
Însã de vreme ce aceia care se pornesc sã lepede propovãduirea adevãrului prin ereziile lor care au ridicat glasuri noi, unii îndrãznind sã cam strice taina iconomiei Domnului pentru noi si tãgãduind numele de Nãscãtoare de Dumnezeu dat Fecioarei, iar altii aducînd în lãuntru tulburare si amestecare, si închipuindu-si cu nerozie cã una este firea trupului si a Dumnezeirii si grozãvindu-se cu tulburare cã firea cea Dumnezeieascã a Celui Unuia-nãscut ar fi pãtimitoare, pentru aceasta, ca sã le închidã lor toatã nãscocirea împotriva adevãrului, sfãtuindu-se însusi Sfîntul si Marele si Ecumenicul Sinod cel strîns aici de fatã, pe cea neclintitã propovãduire de la început învãtînd-o, a hotãrît mai întîi sã rãmînã neatinsã credinta celor 318 Sfinti Pãrinti; si pe de o parte din pricina celor ce luptã împotriva Duhului Sfînt întãreste învãtãtura care s-a dat de cãtre cei 150 de Sfinti Pãrinti care în vremea din urmã s-au întîlnit în cetatea împãrãteascã pentru fiinta Duhului, pe care aceia au fãcut-o cunoscutã tuturor, nu ca si cum adãugînd ceva care lipseste celor mai înainte hotãrîte, ci pe întelegerea lor pentru Sfîntul Duh fãcînd-o deslusitã cu mãrturii scrise împotriva celor care se ispitesc sã calce stãpînirea Sa. Iar pe de altã parte s-a arãtat [aceasta] pentru cei care se apucã sã strice taina iconomiei si care cu nerusinare bîrfesc cã ar fi simplu om Cel nãscut din Sfînta Fecioarã Maria, prin scrisorile sobornicesti ale Fericitului Chiril (cel ce s-a fãcut pãstor al Bisericii Alexandrinilor) cãtre Nestorie si cãtre cei din Rãsãrit potrivite fiind spre dovadã adicã smintelii lui Nestorie, si prin întelegerea tîlcuirii Simbolului celui mîntuitor bine-credinciosilor care cu rîvnã o poftesc. Acelora [s-a arãtat aceasta] si prin epistola întîi sezãtorului marii si vechii Rome, a Prea-fericitului si Prea-sfintitului Arhiepiscop Leon, pe care spre surparea relei cugetãri a lui Eutihie a scris-o cãtre cel întru sfinti Arhiepiscop Flavian, potrivindu-i-se mãrturisirile Marelui Petru, si a fost un nou oarecare stîlp împotriva celor cu rea socotealã dupã cuviintã s-a împreunat cãtre întãrirea dogmelor celor drepte. Cãci celor ce se apucã a rupe taina iconomiei din doimea Fiului, le stã împotrivã, si pe cei care îndrãznesc a zice cã pãtimitoare [este] Dumnezeirea Unului-nãscut, îi leapãdã din adunarea celor sfinti, si celor cãrora le vine în minte amestecare sau tulburare asupra celor douã firi ale lui Hristos, le stã împotrivã, si pe cei care îsi ies din minte [zicînd cã] cereascã sau altã oarecare ar fi fiinta Celui care chip de rob Si-a luat Luisi din noi, îi scoate afarã, si pe cei care plãzmuiesc înaintea unirii cã [sunt] douã firi ale Domnului, iar dupã unire se prefac într-una, îi dã anathemei.

Urmînd noi, asadar, Sfintilor Pãrinti, pe Unul si Acestasi Fiu a-L mãrturisi pe Domnul nostru Iisus Hristos, cu un glas toti învãtãm cã desãvîrsit [este] Acestasi întru Dumnezeire si desãvîrsit Acestasi întru omenire, Dumnezeu cu adevãrat si Om cu adevãrat. Acestasi din suflet cuvîntãtor si din trup, de-o-fiintã cu Tatãl dupã Dumnezeire si de-o-fiintã cu noi Acestasi dupã omenire, întru toate asemenea cu noi afarã de pãcat, mai înainte de veci din Tatãl fiind nãscut dupã Dumnezeire, iar în zilele cele de apoi Acestasi pentru noi si pentru a noastrã mîntuire din Maria Fecioara de Dumnezeu Nãscãtoarea dupã omenire, pe Unul si Acestasi Hristos Fiu Domn Unul-nãscut, în douã firi fãrã amestecare fãrã schimbare fãrã împãrtire fãrã despãrtire cunoscîndu-se, nicãieri deosebirea firilor stricîndu-se din pricina unirii, ci mai vîrtos pãzindu-se însusirea amîndurora firilor si într-o fatã si într-un ipostas aflîndu-se, nu în douã fete împãrtindu-Se sau despãrtindu-Se, ci Unul si Acestasi Fiu Unul-nãscut Dumnezeu Cuvîntul Domnul Iisus Hristos, precum din început Proorocii pentru El si Însusi Iisus Hristos ne-a învãtat pe noi si Simbolul Pãrintilor ni l-a dat.

Acestea, asadar, din toate pãrtile cu toatã scumpetea si îndemînarea de cãtre noi alcãtuindu-se, a hotãrît Sfîntul si Ecumenicul Sinod ca nimãnui sã nu-i fie îngãduit a înfãtisa altã credintã, nici sã scrie, nici sã alcãtuiascã, nici sã cugete, nici sã învete altfel, iar pe cei care îndrãznesc sau sã alcãtuiascã altã credintã sau chiar sã aducã înainte sau sã învete sau sã dea alt Simbol celor ce din voia lor se întorc la cunostinta adevãrului de la nãravurile elinesti sau de la cele jidovesti sau chiar de la orice fel de erezie, deci, astfel, de ar fi episcopi sau clerici, sã fie înstrãinati episcopii de episcopie si clericii de cler, iar de ar fi monahi sau laici, sã se dea anathemei.

Dupã citirea hotãrîrii fiecare din prea evlaviosii episcopi a strigat: Aceasta este credinta Pãrintilor! Mitropolitii de îndatã sã semneze! Cei ce sunt de fatã dintre boieri de îndatã sã semneze! Cele care bine s-au hotãrît sã nu se amîne! Aceasta este credinta Apostolilor! Acestora toate le urmãm! Cu totii astfel cugetãm!
Prea-cucernicii mari si prea-slãviti boieri au spus: Cele care de cãtre Sfintii Pãrinti s-au asezat si care tuturor arãtat sunt pe plac Dumnezeiestii înãltimi se vor face.