SFÎNTULUI  IERARH  NICOLAE  AL  OHRIDEI

„Fratii nostri cei botezati, care au fost atrasi de ereziile papale si luterane, s-au socotit pe ei însisi mai întelepti decît Hristos si ne-au dispretuit pe noi, ortodocsii, ca pe niste oameni lipsiti de întelepciune si necivilizati; dar si asupra sa s-a adeverit cuvîntul Apostolului Pavel: Zicînd cã sunt întelepti, au înnebunit (Romani 1,22); fiindcã au lepãdat întelepciunea cea duhovniceascã dupã Hristos, care umblã în vesmîntul smereniei si al dragostei, si s-au învesmîntat, dupã pilda filosofilor închinãtori la idoli, cu întelepciunea trupeascã si lumeascã, care e plinã de trufie si rãutate”(1).

„Ce este deci Europa? Papa si Luther: sãturarea la culme a poftelor omenesti si sãturarea la culme a cunostintei omenesti. Papa european este pofta omeneascã dupã putere, Luther cel european este hotãrîrea încãpãtînatã a omului de a deslusi toate cu mintea lui. Papa ca guvernator al lumii si omul de stiintã ca stãpîn al lumii, aceasta este Europa în inima ei, ontologic si istoric. Una înseamnã lãsarea omenirii în foc, si cealaltã lãsarea omenirii în apã; iar amîndouã împreunã înseamnã despãrtirea omului de Dumnezeu: fiindcã una înseamnã tãgãduirea credintei, si cealaltã – tãgãduirea Bisericii lui Hristos. În felul acesta lucreazã duhul cel rãu, de atîtea veacuri, în trupul Europei”(2).

„Potrivit poftei omenesti, orice norod si orice om cautã puterea, desfãtarea si slava, imitînd pe papa al Romei. […] Papismul foloseste politica, fiindcã doar prin aceasta se dobîndeste puterea. Luteranismul foloseste filosofia si stiinta, socotind cã aceasta este calea prin care dobîndeste cineva întelepciunea. Astfel, pofta a declarat rãzboi împotriva cunostintei si cunostinta împotriva poftei. Acesta este noul Turn Babel, aceasta este Europa”(3).

„Împãratul antihrist întruchipeazã începutul veacului al XIX-lea. Papa antihrist închipuie mijlocul veacului al XIX-lea. Filosoful european antihrist (iesit din casa de nebuni) închipuie sfîrsitul veacului al XIX-lea: Bonaparte, Pius, Nietzsche. Trei nume blestemate ale treimii bolnavilor celor mai greu bolnavi de boala mostenitã. Sunt oare acestia biruitorii veacului al XIX-lea? Nu, acestia sunt purtãtorii bolii grele mostenite de la veacul al XVIII-lea. Bolnavii cel mai greu bolnavi! Cezarul, pontiful si filosoful… nu în vechea Romã pãgînã, ci în mijlocul Europei botezate! Acestia nu sunt biruitorii, ci sunt cei mai biruiti. Cînd Bonaparte a batjocorit Sfintele Odoare ale Kremlinului, cînd Pius s-a numit pe sine infailibil si cînd Nietzsche a fãcut public cultul lui fatã de Antihrist, atunci soarele s-a întunecat pe cer; si nu numai un soare, ci o mie de sori de ar fi fost, s-ar fi întunecat toti de durere si de rusine – cãci iatã o minune pe care nu a mai vãzut-o nicicînd lumea: un ateu împãrat, un ateu pontif si un ateu filosof”(4).

„Cîmpul de luptã drãcesc, clerul drãcesc si întelepciunea drãceascã – asta înseamnã cezarul, papa si filosoful veacului al XIX-lea”(5).

1. Biserica Ortodoxã si Ecumenismul, p.124
2. ibidem, p.126
3. ibidem, p. 127
4. ibidem, p.128
5. ibidem, p. 129