"Căci încă nu trecuseră doi ani de cînd neamul acela [al bulgarilor, n.n.] cinstea credinţa cea dreaptă a creştinilor, cînd bărbaţi nelegiuiţi şi urîţi [misionarii latini, n.n.] (căci în ce chip i-ar putea numi un dreptcredincios?), bărbaţi ieşiţi din întuneric (căci erau făpturi din părţile apusene), [...] venind asupra poporului de curînd născut în dreapta credinţă, ca un trăsnet sau cutremur sau potop de grindină, sau mai degrabă, drept vorbind, ca un mistreţ sărind în via Domnului cea iubită şi de curînd sădită, stricîndu-o cu picioarele şi cu dinţii, adică cu purtările lor urîte şi cu defăimarea dogmelor - la aşa îndrăzneală au ajuns! " au nimicit-o. Căci înşelîndu-i cu uneltiri, spre stricare şi smulgere de la dogmele cele drepte şi curate, căutau a-i depărta de credinţa cea neprihănită a creştinilor."

"Dar nu numai la călcarea acestora au ajuns, ci, dacă se află o culme a relelor, şi la aceasta au alergat. Căci, pe lîngă necuviinţele arătate, s-au apucat prin cugetări mincinoase şi cuvinte de ei născocite, să schimbe şi Sfîntul Simbol al Credinţei, a cărui alcătuire este de neschimbat, după toate hotărîrile soborniceşti a toată Creştinătatea. O, uneltiri ale celui rău! Au născocit că Duhul Sfînt nu purcede numai de la Tatăl, ci şi de la Fiul. Cine a auzit vreodată zbucnind un glas ca acesta, de la nelegiuiţii de altădată? Ce şarpe viclean le-a vărsat acestea în inimi? [...] Şi aşa va ieşi iarăşi pe pămînt îndrăzneala lui Macedoniu contra Duhului, strecurîndu-se sub fapta şi acoperămîntul acestora."

"Vezi cum aceştia în zadar, sau mai degrabă pentru uşoara vînare a celor mulţi, şi-au pus numele de creştini! Duhul purcede de la Fiul! De unde ai auzit aceasta? Din cari evanghelişti ai luat acest grai? Al cărui sinod este acest cuvînt hulitor? Domnul şi Dumnezeul nostru zice: "Duhul, care de la Tatăl purcede", iar părinţii acestei noi nelegiuiri spun: "Duhul care de la Fiul purcede". Cine nu-şi închide urechile la auzul acestei huliri fără măsură? Aceasta stă contra evangheliilor, împotrivindu-se sfintelor soboare, aducînd mincinoasă schimbare asupra fericiţilor şi sfinţilor părinţi, a marelui Atanasie, a slăvitului în cele teologhiceşti Grigorie, şi a marelui Vasilie, [...], a însuşi celui cu adevărat Hrisostom. Şi ce zic pe cutare şi cutare? Cuvîntul acesta hulitor şi răzvrătit contra lui Dumnezeu se întrarmează contra tuturor la un loc: prooroci, apostoli, ierarhi, mucenici, ba chiar a sfintelor cuvinte domneşti."