Cuvintele Sfintilor Parinti despre ecumenism

Înainte de a face orice judecatã în cele ale credintei, se cuvine a nu trece cu vederea peste cuvintele celor care mai înainte de noi au stiut sã poarte "lupta cea bunã" si sã biruiascã pînã la capãt. Sfintii Prooroci, Evanghelisti, Apostoli, Mãrturisitori si Cuviosi din toate timpurile si toate locurile sunt într-un cuget cînd grãiesc despre Ortodoxie si despre apãrarea ei. Este cugetul Bisericii Strãmosesti celei peste veacuri vie si nemuritoare, luminoasã si înfloritoare, este hrana din care s-au alãptat toti cei ce-au vietuit într-însa, sunt cuvintele aceluiasi izvor.

Toti Sfintii Pãrinti strigã într-un glas: de la Rãstignire Biserica s-a fãcut jertfitoare, de la Înviere Biserica este biruitoare, si de la Cincizecime Biserica este desãvîrsit-mîntuitoare. Numai Biserica Ortodoxã reuneste toate aceste harisme, cãci numai ea este Biserica cea Una, Sfîntã, Soborniceascã si Apostoleascã, de la Întemeietorul si Capul ei – Iisus Hristos. Numai Biserica Ortodoxã a biruit veacurile neatinsã, nepãtatã si neîntinatã, numai Biserica Ortodoxã a dãruit lumii sfinti, sfintenie si sfinte moaste , numai Biserica Ortodoxã va fi singura ce va purta rãzboi împotriva "bisericilor" ce vor încerca sã o uzurpe.

A mai rãmas de cercat un singur lucru: Trupul Bisericii, cel din care si noi facem parte. Iatã de ce pentru împutinarea noastrã sufleteascã, Dumnezeu a lãsat o asa întreitã ispitire acestor veacuri din urmã: încãlcarea predaniilor strãmosesti, lãsarea slujirilor sfinte si alãturarea ereticilor, sau într-un cuvînt: ECUMENISMUL.

Avva Pamvo (sec.V)
"Ca iatã iti zic tie fiule, vor veni zile cînd vor strica crestinii cãrtile Sfintelor Evanghelii si ale Sfintilor Apostoli si ale dumnezeestilor Prooroci, stergînd Sfintele Scripturi si scriind tropare si cuvinte elinesti. Si se va revãrsa mintea la acestea, iar de la acelea se va depãrta. Pentru aceasta Pãrintii nostri au zis: "Cei ce sunt în pustia aceasta sã nu scrie vietile si cuvintele pãrintilor pe pergament, ci pe hîrtii, cã va sã steargã neamul cel de pe urmã vietile pãrintilor si sã scrie dupã voia lor, fiindcã mare este necazul ce va sã vinã." Si i-a zis lui fratele: "Asadar se vor schimba obiceiurile si asezãmintele crestinilor si nu vor fi preoti în bisericã sã facã acestea?" Si a zis bãtrînul: "În astfel de vremuri se va rãci dragostea multora si va fi necaz mult. Nãpãdirile pãgînilor si pornirile noroadelor, neastîmpãrul împãratilor, desfãtarea preotilor, lenevirea cãlugãrilor. Vor fi egumeni nebãgînd seama de mîntuirea lor si a turmei, osîrdnici toti si silitori la mese si gîlcevitori, lenesi la rugãciuni si la clevetiri grabnici, gata spre a osîndi vietile bãtrînilor si cuvintele lor, nici urmîndu-le, nici auzindu-le, ci mai vîrtos ocãrîndu-le si zicînd: De-am fi fost si noi în zilele lor ne-am fi nevoit si noi. Iar episcopii în zilele acelea se vor sfii de fetele celor puternici, judecînd judecãti cu daruri, nepãrtinind pe cel sãrac la judecatã, necãjind pe vãduve si pe sãrmani chinuindu-i. Va intra încã si în norod necredintã, curvie, urîciune, vrajbã, zavistie, întãrîtãri, furtisaguri si betie." Si a zis fratele: "Ce va face cineva în vremile si anii aceia?" Si a zis bãtrînul: "Fiule în acele zile cel ce îsi mîntuieste sufletul sãu mare se va chema în împãrãtia cerurilor." (Patericul Egiptean, pg. 209 cuv. 15)

Sfântul Preacuvios Isidor Pelusiotul (n.360)
"Acei care cuteazã sã scoatã sau sã adauge ceva la cuvintele inspirate de Dumnezeu, suferã de o boalã sau alta: ori nu cred cã Dumnezeiasca Scripturã a fost dictatã de Duhul Sfînt, ceea ce îi aratã necredinciosi, ori se cred mai întelepti decît Sfîntul Duh, si asta înseamnã cã sunt smintiti" (Migne 78 A)

Sfîntul Efrem Sirul (+379)
"Vai acelora care se întineazã cu blasfemiatorii eretici! Vai acelora care batjocoresc Dumnezeiestile Scripturi! Vai de cei cîti murdãresc sfînta credintã cu eresuri sau încheie vreo întelegere cu ereticii!
Atunci, la a doua venire a Domnului, se va cere de la fiecare din noi mãrturisirea credintei si unirea Botezului. Si dacã am pãstrat credinta curatã de orice eres si pecetea nestearsã si haina neîntinatã... Se cuvine ca toti cei ce se apropie de Dumnezeu si vor sã se învredniceascã vietii celei vesnice, sã pãzeascã mai înainte de toate Credinta Ortodoxã neîntinatã. Dar nu trebuie sã fie trãdatã nepretuita comoarã a credintei nici în schimbul dobîndirii vreunei vrednicii, nici pentru lingusirile ocîrmuitorilor, nici pentru a evita frica de ei."
"Cuvine-se deci, sã dispretuim orice ostenealã pentru dreapta mãrturisire a Domnului nostru Iisus Hristos... Sã fugi de purtarea familiarã fatã de schismatici si eretici! Mai mult, sã te feresti de erezia acelora care Îl despart în douã pe unicul nostru Domn Iisus Hristos! Acestia cred în chip contrar celor 318 Sfinti Pãrinti care s-au întrunit la Niceea."
"Pe eretici, ca pe niste blasfemiatori si vrãjmasi ai lui Dumnezeu, Scriptura nu i-a numit oameni, ci cîini si lupi si porci si antihristi, dupã cum zice Domnul: Nu dati cele sfinte cîinilor! (Matei 7:6). Si Ioan zice cã multi antihristi s-au arãtat (I Ioan 2:18). Pe acestia deci, nu se cuvine sã-i iubim, nici sã ne întretinem cu ei, nici sã ne rugãm împreunã cu ei, nici sã mîncãm împreunã, nici sã-i primim în casã, nici sã-i salutãm, ca sã nu ne facem pãrtasi faptelor lor celor viclene."
"Pãcatul fãrã iertare e fapta care se îndreaptã împotriva Duhului Sfînt si pãcatele tuturor ereticilor, pentru cã au blasfemiat si blasfemiazã pe Duhul Sfînt. Acestora nu li se va ierta pãcatul nici în viata aceasta, nici în viata ce va sã fie, pentru cã s-au opus lui Dumnezeu Însusi, de la Care se dã izbãvirea."

Sfîntul Vasile cel Mare (+380)
"Vãdita necredintã a ereticilor ne vatãmã putin. Cu toate acestea, cei ce poartã piele de oaie si se prezintã pe dinafarã cu chip pasnic, sfîsie dinãuntru oile cele întelegãtoare ale lui Hristos si vatãmã mult, înselîndu-i pe cei mai simpli. Acestia sunt mai periculosi si greu se aparã cineva de ei. Ce lucru îndrãznet nu au fãcut acesti înnoitori? Din aceasta pricinã, i-a despãrtit Biserica si s-au rupt de ortodocsi si au fãcut mincinoasa adunare... Totusi, trebuie sã cunoasteti cã, prin harul lui Dumnezeu, nu sunteti singuri, ci aveti pe multi împreunã cu voi care apãrã Ortodoxia Sfintilor Pãrinti, care au alcãtuit la Niceea evlavioasele dogme ale Credintei."
"Una este crima care se pedepseste acum cu asprime: nepãzirea Predaniilor Pãrintilor. Sã ne luptãm pînã la sfîrsit ... nu pentru bani, nu pentru slavã... ci pentru a dobîndi de obste comoara credintei sãnãtoase si sã rãmînem luptându-ne..."

Sfîntul Grigorie Teologul (+389)
"Unde este evidentã necredinta, trebuie sã preferãm mai bine focul si sabia si situatiile critice si mîinile tiranilor - si toate cu dãruire - decît sã luãm parte la aluatul pãcatului si sã ne unim cu cei care bolesc în credintã... De mii de ori este mai bunã dezbinarea care se face pentru cuvintele bunei credinte ortodoxe decît pacea, cînd aceasta este unitã cu patimile."

Sfîntul Ioan Gurã de Aur (+ 407)
"Dacã cineva contraface mãcar o micã parte a chipului regelui pe moneda regalã, în felul acesta o falsificã; la fel si în credinta cea adevãratã, acel care va schimba chiar cît de putin în ea, o vatãmã pe toatã. Cãci dacã, pe de o parte, dogma este rãstãlmãcitã, si înger de ar fi, sã nu-l credeti. Nimic nu foloseste viata virtuoasã, dacã credinta nu este sãnãtoasã."
"Dacã episcopul sau clericul este viclean în chestiunile credintei, atunci fugi si leapãdã-te de el, nu numai ca de un om, ci chiar si înger din cer de-ar fi. Cel care doreste mîntuire personalã, cel care vrea sã fie un adevãrat fiu al Bisericii Ortodoxe, acela cautã la corabia lui Noe scãpare de potop. Cel care are teamã de trãsnetul strasnic al anatemei, care omoarã sufletul si trupul, acela sã ia asupra-i dulcele jug al dogmelor Bisericii lui Hristos, sã-si îmblînzeascã îndãrãtnicia cugetului sãu, cu ajutorul legilor bisericesti si sã se supunã în toate maicii sale – Biserica... Dupã mine, pacea nu este aceea care se tine pe saluturile si mesele comune fãrã rost, ci pacea întru Dumnezeu este cea care vine de la unirea duhovniceascã. Multi distrug astãzi tocmai aceastã unire, cînd, dintr-o rîvnã nechibzuitã, neluînd în seamã hotãrîrile noastre si dînd mai multã importantã celor iudaice, socotesc pe iudei drept învãtãtori care meritã o încredere mai mare decît Pãrintii nostri."

Sfîntul Chiril al Alexandriei (+444)
"Dacã cineva schimbã ceva în sfintele si dumnezeiestile dogme patristice, acest lucru nu trebuie sã-l luãm drept clarviziune, ci drept crimã si abatere de la dogmã si pãcãtuire împotriva lui Dumnezeu."
"Atunci se mãreste numele pãcii, cînd nu ne vom împotrivi pãrerilor Sfintilor, nici nu vom fãptui împotriva hotarelor acelora." (Migne, PG 68-77)

Sfîntul Maxim Mãrturisitorul (+662)
"A tãinui cuvîntul adevãrului înseamnã a te lepãda de el. Bine este sã trãim în pace cu toti, dar numai cu aceia care cugetã aceleasi despre buna credintã ortodoxã. Si este mai bine sã ne rãzboim, atunci cînd pacea lucreazã conglãsuirea cãtre rãu". (Vietile Sfintilor din greacã, 21 ianuarie)

Sfîntul Ioan Damaschin (+749)
" Sã ne pãzim cu toate puterile noastre sã nu primim împãrtãsire de la eretici, nici sã le-o dãm acestora..., ca sã nu ne facem pãrtasi relelor lor credinte si pentru a nu fi condamnati împreunã cu ei."
"Auziti popoare, semintii, limbi, bãrbati, femei si copii, cei mai mari, cei mai tineri si pruncii, sfîntul neam al crestinilor! Dacã cineva va învãta, în afara acestora pe care le-a primit Sfînta Bisericã Soborniceascã, de la Sfintii Apostoli, de la Pãrinti si de la Sinoade, sã nu-l ascultati, nici sã primiti sfatul sarpelui, dupã cum l-a primit Eva si a cules moarte. Si chiar dacã v-ar învãta un înger sau un împãrat în afara acestora pe care le-ati primit, astupati-vã urechile." (Stupul Ortodox, 1999)

Sfîntul Tarasie, patriarhul Constantinopolului (+806)
"Sã aducem aici în mijloc cãrtile distinsilor Sfinti Pãrinti, ca sã le ascultãm. Si din acestea sã extragem si sã adãpam fiecare dintre noi turma noastrã..., deoarece hotarele pe care le-au asezat Pãrintii nostri nu se mutã; ci, dupã ce am învãtat Predania apostolicã, sã pãzim Predaniile pe care le-am primit".

Sfîntul Teodor Studitul (+826)
"Atunci cînd Credinta e primejduitã, porunca Domnului este de a nu pãstra tãcere. Dacã e vorba de Credintã, nimeni nu are dreptul sã zicã: "Dar cine sunt eu? Preot, oare? N-am nimic de-a face cu acestea. Sau un cîrmuitor? Nici acesta nu doreste sã aibã vreun amestec. Sau un sãrac care de-abia îsi cîstigã existenta? ... Nu am nici cãdere, nici vreun interes în chestiunea asta. Dacã voi veti tãcea si veti rãmîne nepãsãtori, atunci pietrele vor striga, iar tu rãmîi tãcut si dezinteresat?"
"Sinodul nu este aceasta: sa se întruneascã simplu ierarhi si preoti, chiar dacã ar fi multi; ci sã se întruneascã în numele Domnului, spre pace si spre pãzirea canoanelor... si nici unuia dintre ierarhi nu i s-a dat stãpînirea de a încãlca canoanele, fãrã numai sã le aplice si sã se alãture celor predanisite, si sã urmeze pe Sfintii Pãrinti cei dinaintea noastrã... Sf. Ioan Gurã de Aur a spus deschis cã dusmani ai lui Hristos sunt nu numai ereticii, ci si cei aflati în comuniune cu ei."
"Avem poruncã de la însusi Apostolul Pavel cã, atunci cînd cineva învatã ori ne sileste sã facem orice alt lucru decît am primit si decît este scris de canoanele Sinoadelor ecumenice si locale, acela urmeazã a fi osîndit, ca nefãcînd parte din clerul sfintit. Nici un sfînt nu a încãlcat legea lui Dumnezeu; dar nici nu s-ar fi putut numi sfînt, dacã ar fi cãlcat-o."
"Si chiar dacã am fi pãcãtosi în multe, totusi suntem ortodocsi si mãdulare ale Bisericii Universale, îndepãrtîndu-ne de orice erezie si urmînd oricãrui Sinod recunoscut ca ecumenic sau local. Si nu numai acestora, ci si hotãrîrilor pe care le-au luat si le-au propovãduit Sinoadele. Nici nu este ortodox desãvîrsit, ci pe jumãtate, cel care crede cã are dreapta credintã, dar nu se alãturã dumnezeiestilor Canoane." (Migne, PG Epistola II.81)

Sfîntul Nichifor Mãrturisitorul, Patriarhul Constantinopolului (+828)
"Si chiar dacã foarte putini rãmîn înlãuntrul Ortodoxiei si a bunei credinte, acestia sunt Biserica si în mîinile lor se gãseste autoritatea si apãrarea asezãmintelor Bisericii. Si dacã acestia ar trebui sã sufere pentru buna credintã, aceasta va fi vesnica laudã pentru ei si li se va dãrui mîntuirea sufletului." (Stupul Ortodox, 2000)

Sfîntul Fotie cel Mare, Patriarhul Constantinopolului (sec.X)
"Cea mai bunã comuniune este comuniunea în credintã si în dragostea cea adevãratã... Nu existã nimic mai minunat decît Adevãrul! Existã doar o singurã Bisericã a lui Hristos, apostoleascã si soborniceascã. Nu mai multe, nici mãcar douã. Iar celelalte sunt sinagogi ale celor ce viclenesc si sinod al rãzvrãtitilor. Noi, dreptcredinciosii crestini, acestea gîndim, asa credem, pe acestea le vestim. Este nevoie sã pãzesti toate fãrã nici o exceptie si, mai presus de toate, cele ale credintei. Pentru cã dacã ai devia cît de putin, pãcãtuiesti pãcat de moarte... Si acestea care au fost hotãrîte la Sinoadele ecumenice si de obste, trebuie ca toti sã le pãzeascã. Si toti cîti pãzesc cele pe care fie unul dintre Pãrinti le-a scris în chip particular, fie un sinod local le-a statornicit, au dreapta judecatã. Dar pentru cei care nu le primesc este înfiorãtoare neglijenta." (Epistola I cãtre papa Nicolae)

Sfintul Cuvios Teodosie de la Pecerska (+1073)
"Pãzeste-te, fiule, de cei cu credintã strîmbã si de toate discutiile lor, cãci si pãmîntul nostru s-a umplut de ei! Numai cel ce trãieste în Credinta Ortodoxã îsi va mîntui sufletul. Fiindcã nu existã o altã credintã mai bunã, decît curata si sfînta noastrã Credintã Ortodoxã ... De asemenea, fiule, nu se cade sã lauzi o credintã strãinã. Cine laudã o credintã strãinã face la fel ca si cel care-si huleste propria credintã. Cine laudã credinta sa si pe cea strãinã e un fãtarnic si apropiat de erezie ... Dacã cineva îti spune: "Credinta noastrã si a voastrã este de la Dumnezeu", atunci, fiule, rãspunde-i asa: "Fãtarnicule! Cum pot fi amîndouã de la Dumnezeu? Nu stii ce spune Scriptura: Este un singur Domn, o singurã Credintã, un singur Botez. (Efeseni 4,5)
Asadar, fiule, fereste-te de acestia si întotdeauna apãrã-ti credinta ta! Nu te înfrãti cu ei, ci fugi de ei si întãreste-te în credinta ta prin fapte bune! ... Fiule, chiar dacã va trebui sã mori pentru credinta ta sfîntã, du-te cu îndrãznealã la moarte! Asa au murit si sfintii pentru Credintã, iar acum vietuiesc întru Hristos."(Patericul pesterilor de la Kiev, 1806)

Sfîntul Grigorie Palama (+1340)
"Cei ce sunt în Biserica lui Hristos apartin adevãrului, iar cîti nu apartin adevãrului, nu sunt nici în Biserica lui Hristos."

Sfîntul Marcu Eugenicul, Mitropolitul Efesului (+1444)
"Credinta noastrã este dreapta mãrturisire a Pãrintilor nostri. Cu ea, noi nãdãjduim sã ne înfãtisãm înaintea Domnului si sã primim iertarea pãcatelor; iar fãrã de ea, nu stiu ce fel de cuviosie ne-ar putea izbãvi de chinul cel vesnic. Toti Dascãlii, toate Sinoadele si toate dumnezeiestile Scripturi ne îndeamnã sã fugim de cei ce cugetã în mod diferit si sã ne îndepãrtãm de împãrtãsirea cu ei."
" Învãtãturile dascãlilor apuseni nici nu le cunosc, nici nu le primesc, încredintat fiind cã sunt înselãtoare. În materie de credintã ortodoxã nu existã concesie. Distrugerea credintei obstesti este pierzarea de obste a tuturor. Chestiunile credintei ortodoxe nu admit iconomia. Niciodatã nu s-au îndreptat cele bisericesti prin solutii de mijloc. Între luminã si întuneric poate cineva sã spunã cã existã ceva de mijloc, numit înserare sau amurg; dar intermediere între adevãr si minciunã nu poate nimeni sã gîndeascã, oricît s-ar strãdui. Mijloc de împãcare între adevãr si minciunã nu existã! În problemele de credintã nu încape pogorãmîntul si iconomia, deoarece pogorãmîntul provoacã împutinarea credintei. Asta ar fi egal cu a spune: Taie-ti capul si du-te unde vrei."
" Noi pentru nimic altceva nu ne-am despãrtit de latini, decît pentru cã sunt nu numai schismatici, dar si eretici. Pentru aceasta nu trebuie nicidecum sã ne unim cu ei!"
"Acela care îl pomeneste pe papã ca arhiereu ortodox este vinovat si latino-cugetãtorul trebuie considerat ca un trãdãtor al credintei. Prin urmare, fugiti de ei, fratilor, ca si de împãrtãsirea cu ei, pentru cã unii ca acestia sunt apostoli mincinosi, lucrãtori vicleni. Nu este altceva de mirare dacã si ispititorii lui Satana se preschimbã în îngeri ai dreptãtii, al cãror sfîrsit va fi dupã faptele lor."
"Îi rugam, si ce nu le spuneam care sã poatã sã atragã chiar si inimile de piatrã: sã revinã la acea bunã conglãsuire pe care o aveam mai înainte si între noi si cu Pãrintii nostri, cînd toti spuneam aceleasi si nu exista în mijlocul nostru schisma... cãci altfel pãrem "a cânta în gol" sau "a coace pietre" sau "a semãna pe pãmînt pietros" sau "a scrie deasupra apei" sau cîte altele spun proverbele despre cele imposibil de realizat."(Scurta scrisoare, P G 159, 1931C)
"Nu voi face aceasta niciodatã, orice s-ar întîmpla! Nu voi semna niciodatã unirea, chiar dacã ar trebui sã-mi primejduiesc însãsi viata mea!" - a rãspuns Sfîntul Marcu împãratului Bizantului care cãuta sã-l înduplece a semna mincinoasa si trãdãtoarea unire cu ereticii catolici la sinodul tîlhãresc de la Ferrara-Florenta, 1438-1439.

Declaratiile vremii despre misiunea sfîntului Visarion Sarai (+1701) în Ardeal
"La îndemnul lui, în multe locuri poporul nu mai merge la bisericã, nu se serveste de preotii uniti, mortii si-i îngroapã fãrã prohod si fãrã mîngîeri duhovnicesti, copii si-i boteazã prin femei bãtrîne si se întîmplã si alte pagube duhovnicesti de felul acesta." (din Proloage, vol.I, editia din anul 1991, dupã care citatul a fost scos...)

Text din "Memoriul" din anul 1757 al credinciosilor ortodocsi transilvãneni
"A venit vremea cã ne-am dus la mormintele mortilor si am zis: Iesiti morti din gropi, sã intrãm noi de vii, cã nu mai putem rãbda pedepsele ce ne vin de la popii uniti si de la domnii tãrii. Pe nime nu-i doare de noi, nici pe domnii cei sãsesti, nici pe domnii cei nemtesti, nici pe cei unguresti. Cã toate temnitele le-au umplut de noi pentru legea cea greceascã (ortodoxã, n.n.) si atîta ne-au prãdat, venind cu cãtane pe capul nostru, cît nu stim cu ce o sã plãtim portia împãratului."

Sfîntul Cuvios Mucenic Cosma Etolianul (+1779)
"Eu, crestinii mei, mi-am cheltuit viata studiind timp de cincizeci de ani, am citit si despre preoti si despre necredinciosi, si despre atei si despre eretici, am cercetat adîncurile întelepciunii. Toate credintele sunt mincinoase, calpe, toate sunt ale diavolului. Am înteles si acest lucru adevãrat, dumnezeiesc, ceresc, desãvârsit si pentru mine si pentru voi: numai credinta crestinilor ortodocsi bine-credinciosi e bunã si sfîntã, ca sã credem si sã ne botezãm în numele Tatãlui si al Fiului si al Sfîntului Duh. Aceasta v-o spun acum, la sfîrsit, ca sã vã bucurati si sã vã veseliti de mii de ori, cã v-ati învrednicit sã fiti crestini ortodocsi, si sã plîngeti si sã vã tînguiti pentru cei necinstitori de Dumnezeu, necredinciosi si eretici, care umblã în întuneric, în mâinile diavolului."
"Evreul îmi spune cã Hristosul meu e un copil din flori si Preasfînta Fecioara a mea e o desfrînatã, iar Sfînta Evanghelie îmi spune cã acest lucru e de la diavolul. Mai am acum ochi sã mã uit la evreu? Dacã un om mã ocãrãste, îmi omoarã mama, fratii, copiii, dupã care îmi scoate ochii, ca si crestin am datoria sã-l iert. Dar sã-L ocãrascã ei pe Hristosul meu si pe Preacurata Fecioara a mea! Eu nu vreau sã-i mai vãd, dar domniile voastre cum vã rabdã inima si mai faceti afaceri si tocmeli cu evreii?
De ce v-am spus acestea, crestinii mei? Nu ca sã-i omorîti pe evrei si sã-i prigoniti, nu, ci ca sã-i plîngeti cã L-au lãsat pe Dumnezeu si s-au dus cu diavolul. V-am spus ca sã ne cãim acum pînã mai avem vreme, ca sã nu se întîmple sã se mînie Dumnezeu pe voi si sã ne lase din mîna Lui si sã pãtim si noi ca evreii si chiar mai rãu."
"Pe papa Romei sã-l blestemati, fiindcã el e cauza."
"Antihristul e unul papa, iar nu altul (adicã turcul n.n.) cel care e în capul nostru. Întelegeti cine, fãrã sã-i spun numele."
"Noi avem o poruncã ce spune sã anatematizãm pe oricine adaugã sau nu crede în ceva mic din cele pe care le-au legiuit Pãrintii Bisericii noastre." (Stupul Ortodox, 1999)

Sfîntul Paisie de la Neamt (+1794)
"Au ereticii sunt rîmlenii (romano-catolicii) cu al lor papa? Bine stiu cã vei zice cã sunt eretici. Si de vreme ce sunt eretici, precum si cu adevãrat sunt, atunci Sfînta noastrã Bisericã îi afuriseste pe dînsii. Si pe care Sfînta Bisericã îi afuriseste si eu, împreunã cu Biserica, fiul ei fiind, îi afurisesc."
"Iarã preacuviosul asupra tuturor celor ce veneau de supt stãpînirea papii, sãvîrsea aceastã mare tainã a Botezului, fãrã de nici o împiedicare sau îndoire, ca pre o prea de nevoie la mîntuirea omului", iar despre uniati: "Ca pentru alte rãtãciri si erezii rîmlenesti, ce nu se cuvine de acum sã-ti mai vorbim ca si cu toate ereziile cele rîmlenesti s-au amestecat si cu ele se unesc si uniatii, precum sufletul de trup. Si cum le va fi lor nãdejde de mîntuire? Nicidecum. Numai pentru Botez îti voi vorbi tie din Scripturi, fãrã de care nu poate avea nimeni nãdejde de mîntuire."
"Unia este o aschie desprinsã de la Sfînta Bisericã a Rãsãritului si unire cu necredincioasa, ca sã nu-i zic bisericã rîmleneascã. Unia este înselãciunea diavolului, ce-i vâneazã pe cei nesocotiti întru pierzanie. Unia este un lup rãpitor de suflete în piele de oaie. Unia este veninul aducãtor de moarte, în chip de miere, ce pierde sufletele. Unia este mlãdita înainte-mergãtoare a antihristului, ce ademeneste cu mãgulire pe cei mai nestiutori întru pierzanie. Unia este prãpastia iadului pentru cei ce nu au parte de cuget. Unia este Iuda, ce cu lingusitorul sãrut a vîndut Credinta Pravoslavnicã ... Unia este ca si rîmlenii eretici. Cum, dar, uniatii nu sunt rîmleni, cînd toate dogmele Credintei Ortodoxe le-au cãlcat în picioare si pe cele rîmlenesti le-au adoptat, zicînd cu nerusinare, precum cã Duhul Sfînt purcede si de la Fiul? Si papei de la Roma, adevãratului eretic ... aceluia i se închinã si, în loc de Hristos, pe el de cãpetenia bisericii îl au."
"Un asemenea jurãmînt, adicã anatema, asupra celor ce se împotrivesc si nu se supun Sobornicestii Biserici, este pusã de patriarhii Rãsãritului soborniceste, nu doar pentru o oarecare vreme, ci pînã la sfîrsitul lumii va rãmîne tare si neclãtitã si nedezlegatã cu darul lui Hristos." (Cuvinte si scrisori duhovnicesti, vol. II, Chisinãu, 1999, p.49)

Sfîntul Nicodim Aghioritul (+1809)
"Se cuvine sã ne îngrãdim pe noi însine si sã ne separãm de episcopii care, în chip vãdit, stãruie în gresealã privitor la cele ce tin de credintã si de adevãr, asadar se vãdesc a fi eretici sau nedrepti."
"Zice încã si dumnezeiescul Hrisostom (în voroava cea de La început era Cuvântul) "Nu te amãgeascã pe tine o ascultãtorule adunãrile ereticilor, cã au Botez dar nu luminare, ci se boteazã cu trupul, iar cu sufletul nu se lumineazã." Ci si sfântul Leon în Epistolia cea cãtre Nichita zice: "Nici un eretic nu dã sfintenie prin taine." Iar Ambrosie în Cuvântul cel pentru cei ce se catehisesc, zice: "Botezul celor rãu cinstitori de Dumnezeu, nu sfinteste"
(Tâlcuirea Canonului 46 Apostolic, Pidalionul de la Neamt de la 1844)

Sfîntul Ioan de Krnostadt (+1908)
"Care dintre ortodocsi nu ar dori unirea cu toti catolicii sau luteranii si sã fie una cu ei în Hristos, o singurã Bisericã, o singurã obste a celor credinciosi! Care însã, dintre aceste-zise biserici, mai ales dintre întîi-stãtãtorii numiti papi, patriarhi, mitropoliti, arhiepiscopi si episcopi, xiondzi (numele polonez pentru preot n.n.) sau pateri se va învoi sã se lepede de rãtãcirile sale? Nici unul. Iar noi nu putem sã ne învoim la învãtãtura lor ereticã fãrã sã aducem vãtãmare mîntuirii sufletului nostru. Oare se pot uni cele de neunit - minciuna cu adevãrul?
Iezuitii catolici în folosul papei si a propriei lor vederi si scopuri egoiste si meschine, au pervertit legea constiintei si legea Evangheliei, afirmînd cã pentru atingerea scopurilor proprii sau a scopurilor religioase, catolicii pot întrebuinta toate mijloacele nelegiuite: adicã si ca sã omoare si ca sã vicleneascã în tot felul si sã prigoneascã credinta ortodoxã, sã o numeascã schismaticã si o credintã de cîini, si sã-i ardã pe ruguri pe ortodocsi, ca pe Hus si pe altii.
Neîndoielnice sunt cuvintele Mîntuitorului nostru Iisus Hristos: Cel ce nu este cu Mine, este împotriva Mea (Matei 12,30). Catolicii, luteranii si reformatii au apostaziat de la biserica lui Hristos - ei nu sunt de un cuget cu noi, nutresc vrãjmãsie împotriva noastrã, cautã din rãsputeri sã ne omoare, ne strîmtoreazã în tot chipul pentru credinta noastrã, ne batjocoresc si ne fac toate felurile de neplãceri mai ales în asezãrile lor cele mai însemnate, ei merg în chip vãdit împotriva lui Hristos si a Bisericii Sale, nu cinstesc de viatã fãcãtoarea Cruce, sfintele icoane, sfintele moaste, nu respectã posturile, strîmbã dogmele credintei celei mîntuitoare. Ei nu sunt cu noi ci împotriva noastrã si împotriva lui Hristos. Întoarce-i Doamne la adevãrata Ta Bisericã si mîntuieste-i!
"De gresita întelegere de cãtre catolici a cuvintelor Mîntuitorului: Tu esti Petru si pe aceastã piatrã (pe Hristos, pe Care Petru L-a mãrturisit Fiu al lui Dumnezeu) voi zidi Biserica Mea si portile iadului nu o vor birui (Matei 16,18) depind toate rãtãcirile catolicilor si papilor si mai ales pãrelnicul primat papal în Bisericã si pãrelnicul rang al papilor de loctiitori ai lui Hristos. Ci uitati-vã cîte rãtãciri sunt îngãduite în credinta papei (iar nu a lui Hristos) rãtãciri ciudate, hulitoare de Dumnezeu – si le veti întoarce spatele cu nemultumire si groazã! O trufie omeneascã! O trufie sataniceascã! Auzi, papa infailibil! O, iezuitism!"
"Catolicii recunoscîndu-l drept cap al bisericii pe papa, pe adevãratul Cap al Bisericii - Hristos L-au pierdut si au rãmas lipsiti de Cap. Întreaga istorie a papismului dã mãrturie cã la catolici nu este Cap fiindcã ei fac lucruri necuvioase, luptã împotriva Bisericii Ortodoxe. Iar în învãtãtura lor dogmaticã - vai, cîte erezii, inovatii, abateri de la adevãr! O, pierzãtor sistem papist! Singurul Cap al Bisericii ceresti, pãmîntesti si din cele mai dedesubt este Hristos Dumnezeu!" (Spicul Viu, ed. Sophia, Bucuresti, 2002)

Sfîntul Lavrentie al Cernigovului (sec. XIX)
"Vor veni asa vremuri cînd vor umbla din casã-n casã ca lumea sã semneze pentru acel singur împãrat si se va face un recensãmânt al populatiei foarte drastic... Vine timpul, si nu e departe, cînd foarte multe biserici si mãnãstiri se vor deschide si se vor repara, le vor reface nu numai pe dinãuntru, ci si pe dinafarã. Vor auri acoperisurile atît ale bisericilor cît si ale clopotnitelor, dar preotimea nu va lucra la sufletul credinciosului ci numai la cãrãmizile lui Faraon. Preotul nu va mai face si misiune. Cînd vor termina lucrãrile va veni vremea împãrãtiei lui antihrist si el va fi pus împãrat... Toate bisericile vor fi într-o bunãstare imensã, pline de bogãtii ca niciodatã, dar sã nu mergeti în ele. Antihrist va fi încununat ca împãrat în marea bisericã din Ierusalim cu participarea clerului si a patriarhilor. Intrarea si iesirea în Ierusalim va fi liberã pentru orice om, dar atunci sã vã strãduiti sã nu vã duceti, cãci totul va fi spre a vã lingusi pe voi, ca sã vã atragã în ispitã... Bisericile vor fi deschise, dar crestinul ortodox trãitor nu va putea intra în ele ca sã se roage, cãci în ele nu se va mai aduce jertfa fãrã de sânge a lui Iisus Hristos. În ele va fi toatã adunarea satanicã." (Talantii împãrãtiei, Arhim. Arsenie Boca , p.186)

Sfântul Nectarie de la Eghina (+1920)
"Despãrtirea Bisericilor a avut loc sub Fotie..., dupã ce Biserica Constantinopolului depãsise pericolul de a fi exclusã din Unica Bisericã Soborniceascã si Apostoleascã, iar Biserica Romanã, sau mai bine zis papalã, nu mai propovãduia dogmele Sfintilor Apostoli, ci ale papilor... Cei care nu s-au renãscut prin lucrarea dumnezeiescului har în singura Una, Sfîntã, Soborniceascã si Apostoleascã Bisericã, în nici o alta bisericã, nici vãzutã, nici nevãzutã, nu o vor face... Atît timp cît cauzele principale ale despãrtirii rãmîn aceleasi...unirea este imposibilã..." (Stupul Ortodox, 1999)

Sfîntul Ioan Iacob de la Neamt (+1960)
"Iar cîtiva dintre slujitorii Sfîntului Altar din ziua de azi defaimã aceste Sfinte Canoane, numindu-le bariere ruginite. Canoanele sunt insuflate de Duhul Sfînt prin Sf. Apostoli si prin Sf. Pãrinti ai celor sapte Sfinte Soboare ecumenice si ei zic: "Canoanele, de multa vechime pe care o au, au ruginit." Nu zic cã ei de multã grãsime si nefricã de Dumnezeu li s-a întunecat mintea si au nãpîrlit, cãzîndu-le si pãrul si barba si mustata, fãcîndu-se ca femeile. Cum e chipul Domnului si al Sfintilor si cum e chipul lor? De aceea, Sfintele Canoane ale Sfintilor ei le calcã în picioare, dar predicã sus si tare cã sunt ortodocsi." (Hranã duhovniceascã, Buc., 2000)

Sfîntul Iustin Popovici (+1979)
"Conform gîndirii unitare a Pãrintilor si a Sinoadelor, Biserica este nu numai una, ci si unica... Biserica este una si unica, pentru cã ea este trupul Unuia si Unicului Hristos. Unde nu este Dumnezeul-Om, acolo nu existã Bisericã, iar unde nu existã Bisericã, acolo nici Euharistia nu existã. În afara acestei identitãti, adicã a Bisericii si a Euharistiei, se aflã erezia, falsa bisericã si antibiserica. Biserica, prin dumnezeiasca Euharistie, este unitate soborniceascã si unirea lui Hristos cu credinciosii si a credinciosilor cu Hristos. Si în Euharistie si în Bisericã, Dumnezeul-Om Hristos este Unul si, de asemenea, este "toate si întru toti." (Col. 3:11).
Din unica si nedespãrtita Bisericã a lui Hristos, în diferite timpuri, s-au desprins si s-au tãiat ereticii si schismaticii, care au si încetat sã fie mãdulare ale Bisericii. Unii ca acestia au fost... romano-catolicii si protestantii si unitii si toatã cealaltã legiune ereticã si schismaticã. Ecumenismul e numele de obste pentru toate pseudo-crestinismele, pentru pseudo-bisericile Europei Apusene. În el se aflã cu inima lor toate umanismele europene cu papismul în frunte, iar toate aceste pseudo-crestinisme, toate aceste pseudo-biserici nu sunt nimic altceva decît erezie peste erezie. Numele lor evanghelic de obste este acela de "pan-erezie" (erezie universalã). De ce? Fiindcã în cursul istoriei, felurite erezii tãgãduiau sau denaturau anumite însusiri ale Dumnezeului-Om Hristos, în timp ce ereziile acestea europene îndepãrteazã pe Dumnezeul-Om în întregime si pun în locul Lui pe omul european. În aceastã privintã nu e nici o deosebire esentialã între papism, protestantism, ecumenism si celelalte secte, al cãror nume este "legiune".
"Prin dogma despre infailibilitatea papei, papa a fost de fapt declarat drept Bisericã si el, un om, a luat locul Dumnezeului-Om. Acesta e triumful final al umanismului, dar este în acelasi timp si "moartea a doua" a papismului iar prin el si cu el, a oricãrui umanism. Totusi, înaintea Adevãratei Biserici a lui Hristos care de la arãtarea Dumnezeului-Om Hristos existã în lumea noastrã pãmînteascã ca Trup divino-uman, dogma despre infailibilitatea papei este nu numai erezie, ci o panerezie, fiindcã nici o erezie nu s-a ridicat atît de radical si atît de integral împotriva Dumnezeului-Om Hristos si a Bisericii Lui, asa cum a fãcut papismul prin dogma despre infailibilitatea papei – om. Nu existã nici o îndoialã cã dogma aceasta este erezia ereziilor, chinul chinurilor, o rãzvrãtire nemaivãzutã împotriva Dumnezeului-Om Hristos. Dogma aceasta este, vai, cea mai îngrozitoare surghiunire a Domnului nostru Iisus Hristos de pe pãmînt, o nouã trãdare a lui Hristos, o nouã rãstignire a Domnului – numai cã nu pe crucea cea de lemn, ci pe crucea de aur a umanismului papist. Si toate acestea sunt iad, iad, iad pentru sãrmana fiintã pãmînteascã ce se numeste om. Acolo unde Îl înlocuiesc pe Dumnezeul-Om Hristos cu omul, fie si cu cel numit infailibil, acolo se desparte trupul de Cap. Si dupã cum din aceastã pricinã Biserica dispare de acolo, tot asa se pierde si ierarhia apostoleascã divino-umanã si succesiunea apostolicã sacramentalã." (Biserica Ortodoxã si ecumenismul, 2002)

Cucernicul Pãrinte Dumitru Stãniloae (+1993)
"Eu nu prea sunt pentru ecumenism; socotesc cã ecumenismul este produsul masoneriei; iarãsi vor sã relativizeze credinta adevãratã. A avut dreptate Biserica zicînd cã nu prea suntem uniti. Ecumenismul este pan-erezia timpului nostru. Biserica Romano-Catolicã si Biserica Ortodoxã nu sunt douã surori. Nu existã decît un singur cap al Bisericii, Iisus Hristos. Nu poate exista decît un singur trup, adicã o singurã Bisericã. Deci notiunea de Biserici surori este improprie."
"Au venit odatã si aici, la un congres al ecumenistilor. Si unul dintre reprezentantii lor a sustinut ideile socialiste. Eu i-am combãtut si vorbeam mereu de Hristos. Iar mã întrebau: "De ce tot vorbiti de Hristos? Aici este vorba de altceva, nu de Hristos". S-au supãrat teribil si, dupã ce am plecat, m-au criticat foarte tare pentru cã vorbeam de Hristos si nu de probleme de-astea sociale. De ce sã mai stau de vorbã cu ei care au fãcut femeile preoti, sunt de acord cu homosexualii, nu se mai cãsãtoresc..." (interviu preluat din Ortodoxia si internationalismul religios, ed. Scara, 1999)
"Lupta catolicismului n-a avut o bazã spiritualã, crestinã, asa cum a fost cea din Rusia sau cea de la noi. Ne acuzã Todea cã suntem Biserica trãdãtoare. Douã mii de preoti ortodocsi au stat în închisoare. Eu am fost în închisoare si n-am vãzut nici un preot unit. Toti s-au fãcut ortodocsi sau au intrat în diferite întreprinderi în care fãceau pe turnãtorii." (Omagii pãrintelui Dumitru Stãniloae, ed. MMB, 1994)
"Caracteristica fundamentalã a crestinismului, care constã în surparea zidului despãrtitor dintre Dumnezeu si oameni (...) e înlãturatã în catolicism într-o nouã formã. Sobornicitatea crestinã, însãsi Biserica, trupul tainic al lui Hristos, e desfãcutã din îmbrãtisarea iubirii atotprezente a lui Iisus Hristos si transformatã într-o societate pur laicã. (...) Iisus are o comunitate numai cu un anumit punct al spatiului si numai cu o persoanã, cu papa în Vatican. (...) Tot ce conteazã e dependenta juridicã de o persoanã omeneascã. Misticul e transformat în juridic, viata în Bisericã devine o preocupare de bunã si uniformã orînduialã juridicã. Cuvintele religioase nu mai exprimã de aceea nici ele misterul unor experiente religioase directe, ci devin termeni juridici si rationalisti, de precizãri pozitiviste, pãmîntesti." (Ortodoxie si românism, pp.100-101)

Pãrintele Cleopa Ilie de la M-rea Sihãstria (+1998)
"Mi-au pus întrebãri despre unitatea Bisericilor, cã ei vor sã uneascã Bisericile si sã facã, precum a zis Mântuitorul, o turmã si un pãstor. "Domnule director, i-am zis, biserica dumneavoastrã, protestantismul, este suspendat în aer. N-are temelie! -Dar de ce, pãrinte? - Unde vi-i Sfînta Traditie? Unde-s Sfintele Canoane? Unde-i practica Bisericii de 2000 de ani? Ati desfiintat totul si acum vreti sã vã apropiati de noi? Este imposibil! Noi de-abia avem puncte comune cu catolicii, darãmite cu protestantii. Ei sunt la foarte mare distantã de noi, au numai douã Taine, si acelea nu ca taine, ci numai ca simboluri: Botezul si Cina Domnului. La Cina Domnului fac o masa comemorativã cu pîine si cu vin în cinstea lui Hristos, dar nu mai cred cã se preface pîinea si vinul în Trupul si Sîngele Domnului. N-am cînd sã spun discutia de acolo cã-i mult de spus."
"-Cum vedeti unirea Bisericilor?", Pãrintele rãspunde: "-Fratilor, unirea Bisericii nu este lucru omenesc ci dumnezeiesc. Nu-i în puterea noastrã. Iatã cum vãd eu: sã punem post si rugãciune cãtre Dumnezeu si cînd va veni Duhul Sfînt sã ne gãseascã ca Sfintii Apostoli. Asta e lucrarea Duhului Sfînt. Iar dacã va veni Duhul Sfînt cînd îl cerem cu post si rugãciune, cînd va veni la toate mintile arhiereilor catolici si ortodocsi, va fi aceeasi gîndire: Hai sã ne unim cã n-au fost la început douã Biserici ci una singurã. Deci asta sã cerem de la Dumnezeu, cã El poate face unitate de vederi în toate privintele... Iar dacã este vorba sã se creadã, sã se facã unitate de credintã, atunci numai Domnul stie... Noi, nu."
"Ati vãzut la primi voievozi crestini ai românilor, de cînd sunt cele trei tãri române, Moldova, Muntenia si Ardealul, toti au fost ortodocsi... Stefan cel Mare nu a fost baptist! Mircea cel Bãtrîn nu a fost evanghelist sau adventist! Alexandru cel Bun nu a fost martorul lui Iehova; nebunii ãstia au venit acum. Nici o sectã nu exista în tara noastrã pe atunci. Acestia vin din strãinãtate, plãtiti de masoni, sã ne strice dreapta credintã si originea noastrã de popor ortodox (...). Sã tineti credinta care ati supt-o de la piepturile maicilor voastre! Sã tineti credinta pe care o avem de douã mii de ani! Nu vã luati dupã slugile satanei care vin din Apus cu milioane de dolari. Ei cumpãrã pe prosti si pe nelãmuriti în credintã, sã rupã unitatea în sufletul poporului român si vor sã facã cele mai mari erezii si nebunii în tara aceasta. Pãziti-vã de acestia! Au case de rugãciuni dar acolo e casa satanei. (Ortodoxia si internationalismul religios, ed. Scara, 1999)

Pãrintele arhimandrit Arsenie Boca (+1989)
"Ecumenismul? Erezia tuturor ereziilor. Cãderea Bisericii prin slujitorii ei. Cozile de topor ale apusului. Numai putregaiul cade din Biserica ortodoxã, fie ei: arhierei, preoti de mir, cãlugãri sau mireni. Înapoi la Sfînta Traditie, la Dogmele si Canoanele Sfintilor Pãrinti ale celor sapte Soboare Ecumenice, altfel la iad cu arhierei cu tot. Fereascã Dumnezeu!" (Talantii împãrãtiei, p.197)

Arhimandit Gheorghios Kapsanis, egumenul M-rii Grigoriu, Athos
"Ce este ecumenicitatea? Bisericile Ortodoxe din întreaga lume sunt organizate, din punct de vedere administrativ, în Biserici locale sub conducerea unor sinoade locale, respectiv patriarhii. Toate bisericile locale sunt organizate la rîndul lor sub forma unui sinod ecumenic din care fac parte reprezentanti ai tuturor Bisericilor Ortodoxe locale.
Ce este ecumenismul? Ecumenismul în schimb, este o formã institutionalã prin care, sub numele pãcii si al unitãtii, sunt adunate la un loc toate religiile lumii precum evrei, musulmani, budisti care nu cred în Iisus Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu, si unde se dezbat probleme economice, politice, sociale, culturale etc. Ecumenismul cautã prin toate acestea sã se impunã ca noua religie a viitorului. Cu certitudine, Biserica Ortodoxã este ecumenicã adicã soborniceascã. Una este însã ecumenicitatea si alta este ecumenismul. Biserica Ortodoxã este ecumenicã, dar nu ecumenistã. Ea rãmîne ecumenicã atîta vreme cît nu cade în ispita ecumenismului. Ecumenicitatea constituie expresia deplinãtãtii Bisericii si se propune si celorlalti, fãrã sã se împartã sau sã se ajusteze dupã conceptiile omenesti. Asadar Biserica noastrã Ortodoxã este ecumenicã si deoarece întreaga lume are nevoie cu adevãrat de ecumenicitatea ei, este necesar ca ea sã se mentinã ecumenicã si sã nu cadã în ecumenism. Iar aceasta nu numai pentru a-si pãstra ecumenicitatea ei, ci si pentru a ajuta cu adevãrat lumea.
Un rol important în miscarea ecumenicã îl are teoria ramificatiilor care este o erezie eclesiologicã promovatã în cercurile teologice asa-zis moderniste, a cãrei esentã este cã toate confesiunile crestine existente în momentul actual sunt vãzute ca ramuri egale ale unei singure Biserici a lui Hristos si care detin în mod egal harul Sfîntului Duh si Adevãrul Divin. La baza acestei învãtãturi eretice stã interpretarea incorectã a procedurilor canonice privind primirea în Bisericã a ereticilor si schismaticilor." (Ortodoxia si internationalismul religios, ed. Scara, 1999)

Cucernicul Pãrinte Gheorghe Calciu
"Întelegerea ecumenicã de unire si armonie a lumii este de fapt o formã a miscãrilor internationaliste pe plan religios, în care se încearcã desfiintarea natiunilor, instituirea unor guverne mondiale, pe care nimeni nu le-a uns si care urmãresc doar gloria lor, buna lor viatã si satisfacerea dorintei de a conduce popoarele. Ecumenismul acesta este în sine o actiune diabolicã si sunt de acord cu unii teologi greci care spun cã ecumenismul este cea mai mare erezie a secolului nostru... Am sperat cã România va fi urmãtoarea tarã care va iesi din ecumenism." ("Ziua" de Bucuresti, 5 dec.1998, pg.8)

Mitropolitul Ierotei de Nafpaktos
"Poate fi spus cã de este o mare erezie astãzi, este asa-numita erezie eclesiologicã, care se confruntã mai ales cu pãstorii Bisericii. Este o mare confuzie astãzi despre ceea ce este Biserica si care sunt adevãratii ei membri. Se confundã identitatea Bisericii cu alte traditii umaniste si se gîndeste cã Biserica este fragmentatã si despãrtitã, dar mai mult se ignorã singura cale de mîntuire a Bisericii." "Papistasii nu au preotie nici taine... Vaticanul nu este bisericã, ci un sistem politico-economic situat în afara Bisericii, iar papa cu toti "clericii" Vaticanului nu sunt urmasi ai Apostolilor, nu au predania si succesiunea apostolicã... Papistasii sunt francolatini, iar pe deasupra si eretici. Papismul se aflã în afara Bisericii..., si pentru cã în afara Bisericii nu existã Taine, pentru aceasta clericii papistasilor si însusi papa, pentru noi ortodocsii, nu au preotie, adicã au fost tãiati de la succesiunea apostolicã. Dacã se va pierde Credinta Ortodoxã, atunci nu va mai exista nici Bisericã, nici Dumnezeiasca Euharistie... Pãrintii Bisericii din veacul al VIII-lea observaserã cã papismul, sub influenta francilor, a schimbat teologia ortodoxã si astfel nu mai fãcea parte din Biserica Ortodoxã care pãzea în întregime adevãrul revelat. De aceea, papa nu mai era pomenit în Diptice." (Cugetul Bisericii Ortodoxe, Cap.I)

Cuviosul Ghenadie Sholarios, Patriarhul Constantinopolului (sec.XV)
"O grecilor (românilor, n.n.) vrednici de milã, de ce încã rãtãciti si lepãdînd orice nãdejde în Dumnezeu cãutati ajutorul francilor (Europei, n.n)? Cum de împreunã cu întreaga Cetate, care curînd va cãdea, pierdeti Ortodoxia voastrã? Milostiv fii mie Dumnezeule! Aduc mãrturie înaintea Ta cã sunt nevinovat de aceastã nelegiuire. O, bietii de voi care vedeti ce se-ntîmplã în jurul vostru si în vreme ce robia vã este tot mai aproape, vã lepãdati de credinta pãrintilor vostri si primiti fãrãdelegea! Nu mã voi lepãda nicicînd de tine, iubitã Ortodoxie, si n-am sã te ascund Sfîntã Predanie, cîtã vreme duhul meu mai sãlãsluieste în trupul acesta." (Sinodul de la Ferrara-Florenta, ed. Scara, 2002, p.161)