- Ce pãrere aveti despre ecumenism si miscarea ecumenicã mondialã?

    - Este nevoie mai întîi de multã rugãciune, cã fãrã Dumnezeu nu putem face nimic (Ioan 15,5). Intîlnirile între biserici sunt bune, evanghelice, cãci astfel crestinii se cunosc destul de bine unii pe altii si înceteazã ura confesionalã. Insã de aici pînã la unire este departe ca pînã la ceruri, cã nici o Bisericã neortodoxã nu va renunta la credinta ei ca sa vinã la Biserica Ortodoxã.

    Se cere de asemenea membrilor Bisericii Ortodoxe sã fie cu mare grijã ca nu cumva sã se renunte la ceva din traditia noastrã milenarã, din învãtãturile Sfintilor Pãrinti si mai ales din dogmele Bisericii Ortodoxe, stabilite si apãrate de atîtia sfinti si cu atîta jertfã. Cã dacã Sfintii Pãrinti întruniti în cele sapte Sinoade ecumenice si la cele 11 sinoade locale în primele veacuri crestine nu ar fi fost cu mare atentie la apãrarea dogmelor si învãtãturilor dreptei credinte ortodoxe, noi astãzi nu mai eram crestini ortodocsi. Deci trebuie sã fim cu luare aminte ca jertfa sfintilor nostri pãrinti sã nu fie zadarnicã. Astfel ne pierdem si noi mîntuirea si dezbinãm si pe credinciosii Bisericii Ortodoxe atît de statornici, evlaviosi si devotati. (p.198)

    - Ce pãrere aveti despre dialogurile de unire dintre cele douã Biserici, Ortodoxã si Romano-Catolicã din zilele noastre?

    - Unitatea crestinã nu stã numai în dialogurile care se fac între Biserici de atîtia ani. Sunt bune si dialogurile, sfãtuirile, propunerile unora si ale altora în problema unirii. Dar sã ne aducem aminte de cuvintele Mîntuitorului care zice: Fãrã de Mine nu puteti face nimic (Ioan 15,5). Asadar, cu puterea si cu mila Lui toate se pot face, iar fãrã de El, nimic. Dupã slaba mea putere de întelegere cred cã în aceastã mare lucrare de unire a Bisericilor este mare nevoie de post, rugãciune si mai ales smerenie din toate pãrtile. Mîndria si slava desartã au fost mai ales princinile de dezbinare între confesiunile mari si mici, dupã cum vedem si azi la diferite secte care se rup de trupul lui Hristos, care este Biserica, si fiecare o ia dupã capul si pãrerea lui…

    Cît priveste pricinile dogmatice care ne despart pe noi de Biserica Romano-Catolicã, sã stim cã cea mai grea si cea mai mare este Filioque. Celelalte deosebiri sunt mult mai usoare. Sunt în total 3633 de Sfinti Pãrinti care au dogmatizat cã Duhul Sfînt purcede numai din Tatãl, nu si de la Fiul cum sustin catolicii (…)

    Asadar, de nu vor ajunge Bisericile Ortodoxã si Catolicã la întelegere în aceastã privintã, atunci nu se va putea face unirea.” (p.241)

* Arhim. Ilie Cleopa, Lumina si faptele credintei, Ed.MMB, Iasi, 1994.