|
Pentru cã în inimã fãrãdelege
lucrati pe pãmînt, nedreptate mîinile voastre
împletesc.
Înstrãinatu-s'au
pãcãtosii din mitras, rãtãcit'au
din pîntece, grãit'au minciuni.
Mînia
lor este dupã asemãnarea sarpelui, ca a unei
aspide surde, ce'si astupã urechile sale
Dumnezeu
va zdrobi dintii lor în gura lor; mãselile leilor
le'au sfãrîmat Domnul.
Ps. 57.2-4,6 |
|
Fericit bãrbatul care n'a umblat în sfatul necuratilor, si în calea pãcãtosilor n'a stãtut si pre scaunul ucigasilor n`a sezut. Ps. 1,1 |
Cã Dumnezeu cel ce nu voiesti fãrãdelege tu esti. Nu va locui lîngã Tine cel ce vicleneste Nici vor petrece cãlcãtorii de lege în preajma ochilor tãi, urît'ai pe toti cei ce lucreazã fãrãdelegea. Pierde'vei pe toti cei ce grãiesc minciuna. Pe bãrbatul sîngiuirilor si vicleanul urãste Domnul... |
|
|
Cã nu este în gura lor adevãr, inima lor este desartã: groapã deschisã grumazul lor, cu limbile lor vicleneau Judecã'i pe ei Dumnezeule, cazã din cugetele lor, dupã multimea pagînãtãtilor lor, leapãdã'i pe dinsii, cã te'au amãrît Doamne. Ps. 5.9,10 |
Groapã a sãpat si o a deschis pe ea, si va cãdea în groapa care o a fãcut. Întoarce-se'va durerea lui la capul lui, si pe crestetul lui nedreptatea lui se va pogorî. Ps.7.16,17 |
|
| Cel pãcãtos, dupã
multimea mîniei lui nu va cauta, nu este Dumnezeu înaintea
lui. Cã a zis întru inima sa: nu mã voi clatina din neam în neam, fãrã de rãu A cãruia de blestem gura lui este plinã si de amãrãciune si de viclesug Supt limba lui ostenealã si durere; sade întru pitulare cu cei bogati întru ascunsuri, ca sã ucigã pe cel nevinovat; ochii lui spre cel sãrac se uitã. Pîndeste întru ascuns, ca leul în culcusul sãu, pîndeste ca sã apuce pe sãracul; sã apuce pe sãracul cînd îl va trage pe el. Ps.9.24,26-29. |
|
|
Cã m'au înconjurat
cîini multi; adunarea celor vicleni m'a cuprins. Sãpat'au mîinile mele si picioarele mele Numãrat'au toate oasele mele; ci aceia priveau si se uitau la mine. Împãrtit'au hainele mele lorusi, si pentru cãmasa mea au aruncat sorti Ps. 21.17-20 |
|
Întoarcã-se înapoi si sã se rusineze cei ce'mi grãiesc mie rele. Sã fie ca praful înaintea fetei vîntului si îngerul Domnului necãjindu'i pe ei; facã'se calea lor întuneric si alunecare, si îngerul Domnului gonindu'i pe dînsii. Cã în zadar au ascuns mie stricãciunea latului lor, în desert au ocãrît sufletul meu. Sã le vie lor cursa pe care nu o stiu, si prinzãtoarea pe care o au ascuns, sã'i prinzã pe ei, si în lat sã cazã într'însii. Ps. 34. 4-7 |