Sfîntul Episcop Nicolae Velimirovici




Îmi aduceți la cunoștință că ați avut o viziune neobișnuită în biserică la rugăciune. Ați văzut cum Hristos a ieșit din altar și s-a oprit. După aceea, a ieșit cineva ca un rabin evreu și a stat de-a dreapta lui Hris-tos. Apoi a mai ieșit cineva cu o cealma pe cap și a stat de-a stînga lui Hristos. Atunci au întins amîndoi mîini-le către Hristos și s-au luat de mînă cu El. Asemenea viziune ați avut. Iar ca tîlcuire de la tîlcuitorii minci-noși îmi aduceți la cunoștință următoarele: Dumnezeu vrea ca toate credințele să se împace și să se facă o sin-gură credință în toată lumea!

Oricine este inițiat în tainele împărăției lui Dumnezeu vă poate spune că și viziunea este mincinoasă, și tîlcuirea e mincinoasă. Nălucirea pe care ați văzut-o înaintea Dvs. nu este de la Dumnezeu, ci de la cel ce dintotdeauna își ridică coarnele împotriva credinței lui Hristos. „Tatăl nostru" se încheie cu rugăciunea către Dumnezeu ca E1 să ne izbăvească de cel viclean. Omul lui Dumnezeu, cine se poate ține de mînă cu Hristos ? Cine poate sta alături de Dumnezeu ? Nu le-a grăit Hristos evreilor: iată, se va lăsa casa voastră pustie (Matei 23, 38) ? Prorocia s-a împlinit. Evreii nu au nici jertfe, nici preoție. Amîndouă au trecut la cei botezați în acel ceas cînd catapeteasma Templului s-a rupt de sus și pînă jos. Nici musulmanii nu au nici jertfe, nici preoție. Nu le spune, oare, evreilor evreul Pavel, apos-tolul lui Dumnezeu: Hristos e sfîrșit Legii (Romani 10, 4) ? Așadar, cum se poate ca ceea ce este pustiit, ceea ce s-a sfîrșit, ceea ce este lepădat și înlocuit cu altceva nou, să fie pus pe picior de egalitate și să se țină de mînă cu credința vie a lui Hristos ? Si Mohamed însuși, cu toată dușmănia sa față de creștini, recunoaște și pune în Coran faptul că Iisus, fiul Mariei, va judeca lumea, prin urmare și pe Mohamed însuși. Si atunci, de unde această nivelare și egalizare ? De unde poate veni o asemenea viziune, întrebați ? De la ispititorul. Cercetați-vă viața și cugetați la ea, și veți vedea.

In zilele noastre se vorbește mult - de către cei slabi în credință, firește - despre împăcarea și egalizarea tuturor credințelor. Si Dvs. v-ați plecat acestor gînduri și dorințe. Vi s-a dat să vedeți viziunea Dvs. subiectivă obiectivată într-o nălucire - și vă bucurați de asta ca de o milă a lui Dumnezeu. Eu nu aș zice că e milă; mai degrabă, un avertisment. Iertați-mă, dar ați confundat conceptele. Una este pacea socială și politică, alta e împăcarea credințelor. Și una este egalitatea în drepturile și îndatoririle cetățenești, și alta este egalizarea credințelor. Creștinilor li s-a poruncit cu strictețe să fie milostivi față de toți oamenii, fără deosebire de credință, dar, în același timp, și ținerea cu strictețe a credinței lui Hristos. În calitate de creștin, vă puteți jertfi pentru cei de altă credință atît averea, cît și viața, dar nicidecum și adevărul lui Hristos - fiindcă averea și viața sunt proprietatea Dvs., iar adevărul lui Hristos, nu. Aici e piatra Dvs. de poticnire - în această lipsă de discernămînt. Din această lipsă de discernămînt a venit și confuzia din sufletul Dvs. In fapt, nu ați văzut nici pe Hristos, nici pe Mohamed: ați văzut doar sufletul Dvs.

Dumnezeu să vă fie într-ajutor !

RĂSPUNSURI LA ÎNTREBĂRI ALE LUMII DE ASTĂZI, Scrisoarea a 127-a, p. 269, PENSIONARULUI P. N., DESPRE O VIZIUNE

Inapoi