Sfîntul Episcop Nicolae Velimirovici
Îmi aduceți
la cunoștință că ați avut o viziune neobișnuită în biserică la rugăciune.
Ați văzut cum Hristos a ieșit din altar și s-a oprit. După aceea, a ieșit
cineva ca un rabin evreu și a stat de-a dreapta lui Hris-tos. Apoi a mai ieșit
cineva cu o cealma pe cap și a stat de-a stînga lui Hristos. Atunci
au întins amîndoi mîini-le către Hristos și s-au luat de
mînă cu El. Asemenea viziune ați avut. Iar ca tîlcuire de la
tîlcuitorii minci-noși îmi aduceți la cunoștință următoarele:
Dumnezeu vrea ca toate credințele să se împace și să se facă o sin-gură
credință în toată lumea!
Oricine este inițiat
în tainele împărăției lui Dumnezeu vă poate spune că și viziunea
este mincinoasă, și tîlcuirea e mincinoasă. Nălucirea pe care ați văzut-o
înaintea Dvs. nu este de la Dumnezeu, ci de la cel ce dintotdeauna își
ridică coarnele împotriva credinței lui Hristos. „Tatăl nostru" se
încheie cu rugăciunea către Dumnezeu ca E1 să ne izbăvească de cel viclean.
Omul lui Dumnezeu, cine se poate ține de mînă cu Hristos ? Cine poate
sta alături de Dumnezeu ? Nu le-a grăit Hristos evreilor: iată, se va lăsa
casa voastră pustie (Matei 23, 38) ? Prorocia s-a împlinit. Evreii
nu au nici jertfe, nici preoție. Amîndouă au trecut la cei botezați
în acel ceas cînd catapeteasma Templului s-a rupt de sus și pînă
jos. Nici musulmanii nu au nici jertfe, nici preoție. Nu le spune, oare, evreilor
evreul Pavel, apos-tolul lui Dumnezeu: Hristos e sfîrșit Legii (Romani
10, 4) ? Așadar, cum se poate ca ceea ce este pustiit, ceea ce s-a sfîrșit,
ceea ce este lepădat și înlocuit cu altceva nou, să fie pus pe picior
de egalitate și să se țină de mînă cu credința vie a lui Hristos ?
Si Mohamed însuși, cu toată dușmănia sa față de creștini, recunoaște
și pune în Coran faptul că Iisus, fiul Mariei, va judeca lumea, prin
urmare și pe Mohamed însuși. Si atunci, de unde această nivelare și
egalizare ? De unde poate veni o asemenea viziune, întrebați ? De la
ispititorul. Cercetați-vă viața și cugetați la ea, și veți vedea.
In zilele noastre se vorbește mult - de către cei slabi în credință,
firește - despre împăcarea și egalizarea tuturor credințelor. Si Dvs.
v-ați plecat acestor gînduri și dorințe. Vi s-a dat să vedeți viziunea
Dvs. subiectivă obiectivată într-o nălucire - și vă bucurați de asta
ca de o milă a lui Dumnezeu. Eu nu aș zice că e milă; mai degrabă, un avertisment.
Iertați-mă, dar ați confundat conceptele. Una este pacea socială și politică,
alta e împăcarea credințelor. Și una este egalitatea în drepturile
și îndatoririle cetățenești, și alta este egalizarea credințelor. Creștinilor
li s-a poruncit cu strictețe să fie milostivi față de toți oamenii, fără deosebire
de credință, dar, în același timp, și ținerea cu strictețe a credinței
lui Hristos. În calitate de creștin, vă puteți jertfi pentru cei de
altă credință atît averea, cît și viața, dar nicidecum și adevărul
lui Hristos - fiindcă averea și viața sunt proprietatea Dvs., iar adevărul
lui Hristos, nu. Aici e piatra Dvs. de poticnire - în această lipsă
de discernămînt. Din această lipsă de discernămînt a venit și
confuzia din sufletul Dvs. In fapt, nu ați văzut nici pe Hristos, nici pe
Mohamed: ați văzut doar sufletul Dvs.
Dumnezeu să vă fie
într-ajutor !
RĂSPUNSURI
LA ÎNTREBĂRI ALE LUMII DE ASTĂZI, Scrisoarea a 127-a, p. 269, PENSIONARULUI
P. N., DESPRE O VIZIUNE