Despre pomenirea neortodocsilor

Amintim sfititilor preoti că la dumnezeiasca Liturghie se săvârseste numai pomenirea celor care au apartinut Bisericii Ortodoxe, întrucât acest fel de pomenire îl face pe cel pomenit să fie părtas la sfânta slujbă, la care pot participa numai crestinii ortodocsi. De asemeni, nu pot fi pomeniti sinucigasii care au săvârsit această faptă în mod constient, deoarece s-au lepădat de bunăvoie de Biserică.

Trebuie, de asemeni, să mai spunem despre slujbele de parastas, panihide si altele că sunt prevăzute pentru a fi săvârsite pentru cei dreptcredinciosi, ceea ce reiese din însăsi denumirile lor. Ca o exceptie în privinta persoanelor care [nefiind ortodoxe] au arătat în timpul vietii o înclinatie fată de credinta si Biserica ortodoxă si au participat, după puterea lor, la viata ei: se poate face o rugăciune pentru sufletul celui adormit, care constă din cântarea sau citirea Catismei a 17-a (Psalmul 118), cu adăugarea unei scurte ectenii pentru împăcarea sufletului celui adormit si „Vesnică pomenire".

Iar în rugăciunile lor particulare, crestinii ortodocsi pot să se roage lui Dumnezeu pentru toti, nădăjduind în mila lui Dumnezeu.

 Despre cinstirea sfintilor de demult ai Apusului

Trăind noi împrăstiati în tări unde în vechime s-au ostenit si s-au proslăvit, prin suferintele lor sau prin alte nevointe, sfinti bineplăcuti lui Dumnezeu, cinstiti din vechime de Biserica Ortodoxă a lui Hristos, se cade ca si noi să-i cinstim cum se cuvine si sa alergăm la ajutorul lor, fără a ne răci, în acelasi timp, nici fata de sfitii cuviosi ai lui Dumnezeu la care alergam si înainte în rugăciune.

In diferite locuri ale vechii Galii - Franta de astăzi - si în alte tări ale Europei Occidentale s-au păstrat până astăzi sfitele oseminte ale mucenicilor primelor veacuri si ale următoarelor, care au fost mărturisitori ai credintei ortodoxe. Îi chemăm pe părintii slujitori ai Bisericii să-i pomenească la dumnezeiestile slujbe - la litie si la alte rugăciuni - pe cuviosii lui Dumnezeu, care sunt ocrotitorii locului sau ai tării unde se desfăsoară slujba, ca si pe cei cinstiti cu deosebire, de asemeni si la otpust.

In particular, pe teritoriul Parisului se cuvine să fie pomeniti: Sfîntul Mucenic Dionisie, Cuvioasa Genoveva, de asemeni, Cuviosul Clodoald; la Lyon: Sfîntul Mucenic Irineu; la Marsilia: Mucenicul Victor si Cuviosul Casian; în zona Toulouse: Preasfintitul Mucenic Saturnin, episcopul din Toulouse; la Tours: Sfintitul Martin.

In caz de neclarităti si nelămuriri, adresati-vă nouă, pentru lămuriri si indicatii. Si chemati turma de credinciosi să-i cinstească pe acesti bineplăcuti ai lui Dumnezeu.

Despre oprirea de a fi nasi de botez
a persoanelor heterodoxe

Intrucât la botez nasii sunt garantii că cel botezat va rămâne în credinta ortodoxă si că îsi va asuma obligatia de a respecta nasii de botez ca atare, ar fi lipsită de sens îngăduirea ca nas a unei persoane de altă credintă. Doar o persoană ortodoxă poate fi nas. Inscrierea ca nasi a unor persoane neortodoxe este lipsită de valabilitate, iar cel ce a îngăduit aceasta va fi tras la răspundere.

Cu totii păcătuim, dar unii pacătuiesc si se căiesc, iar altii hulesc toate poruncile pe care le încalcă. Asa a fost si în vechime, când Arie si alti eretici au respins dogmele Sfmtei Biserici; adesea sufereau atunci credinciosii. Sufereau credinciosii pe vremea conducătorilor nelegiuiti care îi trimiteau în exil; astfel, Sfântul Atanasie cel Mare, din cei patruzeci si sapte de ani de episcopat, douăzeci de ani a petrecut în surghiun. Si alti episcopi tot asa au suferit pentru adevăr, au suferit si multi credinciosi; cu toate acestea, în curătia Ortodoxiei, ei s-au mântuit si au deschis portile vietii vesnice, portile Imparătiei Ceresti. Adesea biruiau necredinciosii, adesea împilau Biserica lui Hristos, dar apoi le venea vremea pieirii si a căderii, si sufletele lor erau trimise nu spre Impărătia Cerească, ci spre chinurile vesnice, în gheenă, la fel cum odinioară Hristos a trimis în iad sufletul lui Irod si pe al altora, care voiau să-i ia viata.

In fata noastră se află calea mântuirii sau calea pierzării. De Cruce s-au împiedicat si crestinii în vremea luptelor iconoclaste, când începuse prigoana sfmtelor icoane, când au început să fie distruse si alte odoare, printre care si Crucea Domnului. Si era vorba de cei care se numeau pe sine dreptcredinciosi, ba se socoteau si ortodocsi. Astfel, o sută cincizeci de ani a domnit erezia iconoclastă, până când, în sfârsit, a fost sfărâmată definitiv.

În ziua Biruintei Ortodoxiei sărbătorim biruinta lui Hristos asupra iconoclasmului si asupra tuturor diavolilor. Crucea Domnului i-a despărtit pe credinciosi de necredinciosi, pe cei care mergeau pe calea mântuirii de cei ce mergeau pe drumul pierzării.

La fel resping Crucea Domnului si iconoclastii de astăzi - protestantii si altii, care resping sfintele icoane; ei sunt gata să accepte în casele lor orice reprezentări frumoase ale evenimentelor evanghelice, însă neagă cinstirea sfintelor icoane, care ne aduc aminte că mântuirea se dobândeste pe o cale anevoioasă, pe o cale îngustă pe care a calcat

Aceştia nu recunosc cei ce doresc să vadă în crestinism doar ceva roz si splendid, prin care se poate ajunge la fericirea cea vesnică fără nici o silintă, fără nici o încordare, fără nici un fel de luptă cu propriile păcate. Ei merg pe drumul pe care a mers tâlharul spânzurat de-a stânga: ei tăgăduiesc toate legile pe care le-a dat Domnul cu gura Sa, care i-a trimis pe apostoli să le propovăduiască în întreaga lume; ei tagăduiesc scrierile si rânduielile pe care Sfânta Biserică Ortodoxă le păstrează cu sfintenie.

Si iată că prin Cruce unii se mântuiesc spre cunoasterea teologiei, spre cunoasterea Adevărului vesnic, iar altii, prin povara hulei, se coboară la chinurile iadului. Această cale largă se află în fata noastră, a ortodocsilor, si există si aici ispite care-i despart pe credinciosi, dacă ei vor si doresc sa meargă pe calea pe care le-a arătat-o Hristos.

Cu totii păcătuim, cu totii încălcăm poruncile lui Hristos si legile Sfintei Biserici, dar unii se recunosc păcătosi din pricina căderii lor si se căiesc de greselile lor, iar altii, în loc de aceasta, resping însesi legile si nu voiesc să li se supună, spun că aceste legi s-au învechit, că nu mai este nevoie de legi, că noi am fi mai destepti decât cei care au dat legile Bisericii, pe care Insusi Domnul Hristos le-a dat prin apostolii si arhiereii Săi. lată cele două căi care se află în fata voastră: calea tâlharului întelept si calea tâlharului care, prin povara hulei, s-a coborât în iad.

Si acum pot apărea între noi diverse separări. Dar întrucât legile Bisericii lui Hristos sunt neschimbătoare, crestinul trebuie să se supună legilor si rânduielilor Bisericii, indiferent de felul în care altii se raportează la ele, indiferent dacă societatea este binevoitoare sau ostilă fată de ele. Cei ce-i sunt credinciosi lui Hristos îl urmează pe calea acelor legi, pe calea rânduielilor păzite cu sfintenie de Sfânta Biserică. Iar cei ce-si doresc înlesniri fără masură si bucurii în lumea aceasta pământeana, care va pieri mai devreme sau mai târziu, aceia preferă alte legi, nu pe cele ale Bisericii, ci pe cele care le permit să trăiască asa cum vor si să gândească după bunul lor plac, să-si aseze voia lor proprie deasupra duhului Bisericii - duh dat de Insusi Domnul Dumnezeu - si îi cheamă si pe altii să le urmeze calea.

Este posibil, fratilor, ca în curând iarăsi să aveti parte aici de tulburări, si unii dintre voi să vă cheme să mergeti pe calea tăgăduirii legilor sfinte si să vă supuneti numai legilor stăpânirii omenesti. Temeti-vă de această cale ! Temeti-vă de calea pe care a mers tâlharul din stânga, căci prin povara hulei, prin povara hulirii lui Hristos, s-a dus la moartea cea vesnică. Cei ce hulesc legile Bisericii ÎI hulesc pe Hristos însusi, Care este Capul Bisericii, căci legile Bisericii sunt date de Duhul Sfânt, prin apostoli. Iar legile locale sunt întemeiate pe aceleasi legi, pe legile si pe canoanele Bisericii. Să nu ne credem mai întelepti ca arhiereii care au rânduit pravilele Bisericii, să nu ne socotim mai învătati. Ci să strigăm smeriti, împreună cu tâlharul cel întelept: „Pomeneste-mă, Doamne, întru Împărătia Ta !"

Rugati-vă pentru iertarea păcatelor. Daca ne îndepărtăm de legile Bisericii, dacă le încălcăm necontenit, rugati-vă ca Domnul să ne miluiască si, împreună cu tâlharul, să ne ducă în împărătia Cerească. Atunci nu vom merge pe calea pe care a mers tâlharul nelegiuit, care a rămas nelegiuit până la sfârsit si s-a coborât în gheenă - de care să ne izbavească Domnul pe toti. Amin.

Predică la Duminica Ortodoxiei