Am sperat cã nelinistea si împotrivirile deplinãtãtii Bisericii binecredinciosilor crestini ortodocsi, care cunosc cele ale credintei si sunt angajati activ în trupul Bisericii, vor sensibiliza mintea si inima Prea Fericirii Voastre si veti proceda la schimbarea hotãrârii Permanentei Sfântului Sinod, prin care v-ati dat asentimentul sã participati la schimbul de onoruri cu antihristul si panereticul papã al Romei, ati desfiintat Evanghelia lui Hristos, ati "demolat" Sfintele Canoane, ati ofensat pe Sfintii care au luptat împotriva papei si ati deschis usa spre a intra în Bisericã lupi grei.

Împreunã cu împovãratul de multimea ereziilor papã, cinstiti-i si pe toti vechii eretici si dascãli mincinosi: pe Arie, pe Macedonie, pe Eutihie, pe Apolinarie, care sunt îngeri în comparatie cu papismul si cu rãtãcirile lui. Dar pentru Prea Fericirea Voastrã nu mai conteazã nici Evanghelia, nici Sinoadele Ecumenice, nici învãtãtura Sfintilor si de Dumnezeu purtãtorilor Pãrinti. Faptele Prea Fericirii Voastre Vã dezmint cuvintele. Prin urmare, dati jos icoanele sfintilor din biserici, dacã tot ati înjosit si ati desfiintat învãtãtura lor, ca sã înteleagã mai bine ce se petrece poporul care e dezamãgit si se aflã în derutã. Ce sens mai are sã vorbim despre romanitate si despre civilizatia ortodoxã, când strãmosii nostri romei preferau sã vadã în Cetate "a împãrãti turbanul turcesc decât tiara latinilor"? Refugiatii memorabilei patrii ar fi preferat sã moarã, decât sã primeascã a cinsti pe casapul romanitãtii.

Cu respect si discernãmânt Vi s-au adresat în mod izolat Sfântul Munte, mãnãstirile, multi clerici, monahi si laici, si V-au cerut sã sesizati greseala deciziei si sã preveniti sminteala si dezbinãrile. Vizita papei si onorurile cãtre acesta se constituie într-o temã mai mare decât cea în legãturã cu buletinele. Cum de nu o sesizati? Greseli fac toti: si patriarhii si arhiepiscopii. Numai papa pretinde cã e infailibil si numai ereticii nu vor sã-si schimbe pãrerea din egoism si încãpãtânare. Ascultati si vã angajati în fel de fel de chestiuni despre credintã cu persoanele lumesti. În loc sã-i învãtati si pe ei si pe numerosul popor, ce înseamnã papa si papismul, adicã erezie si înselare, ce înseamnã denaturarea Evangheliei în putere de stat lumeascã si de dominatie, dupã care "li se pare cã stãpânesc popoarele". Vã bazati pe faptul cã Vã cântã în strunã majoritatea celor ce nu cunosc chestiunile credintei, pentru a cãror nestiintã, noi, toti pãstorii, vom da seamã înaintea lui Dumnezeu.

V-ati apãrat înaintea credinciosilor, zicând cã statul l-a invitat pe papã si cã fiind presati ati cedat de nevoie. Totusi, credinciosul popor V-a dat dovada sprijinului sãu cu prilejul diverselor manifestãri, ca sã stati ferm si sã tineti piept presiunilor, fiindcã opinia poporului o au în vedere mai mult politicienii, (care au fost) alesi de popor. Faptul cã si Prea Fericirea Voastrã  a evitat a se opune într-un singur trup si cu o singurã gurã înseamnã cã doreste sã vinã papa în Grecia, pentru a câstiga profil european în legãturã cu noi – chipurile – fanaticii, retardatii si "minunatii", dupã caracterizarea onorificã a Fanarului. În orice caz, deja politicienii îsi freacã mâinile pentru reusita operatiunii de dezbinare, dupã cum si diplomatii Vaticanului dau curs informatiei (în legãturã cu vizita papei – n.tr.) cã nu se exercitã nici o presiune, iar dacã Biserica a ridicat obiectii, a fost obligatã sã se potoleascã, pentru a nu se face rabat si astfel sã fie înnegritã imaginea tãrii noastre în exterior. La fel, informeazã si cercurile Vaticanului, lãsând sã se înteleagã cã Arhiepiscopul ar dori si chiar asteaptã sã vinã papa.

Multi arhierei, chiar si dintre sinodali, dar, mai ales, dintre cei ce aprobaserã venirea papei, izbindu-se în eparhiile lor de furia si de revolta poporului, si-au suflecat mânecile si au dezlãntuit campania împotriva papei, insistând cã cedeazã dorintei si angajamentului pe care si le-au luat în scris de a veni papa. Si se pare cã, într-adevãr, asa este; deoarece nu ati luat deloc în seamã textele mãrturisitoare ale multor arhierei, care V-au cerut sã convocati corpul legislativ al ierarhiei, a cãrei coplesitoare majoritate nu este de acord cu hotãrârea Permanentei Sfântului Sinod. De ce nu convocati ierarhia pentru o atât de importantã temã, care tinde sã dezbine si sã sfâsie trupul Bisericii? Cunoasteti foarte bine din cercetãrile si studiile personale ale Prea Fericirii Voastre ce a însemnat si ce înseamnã tema calendarului, care tot din Occident a fost instigatã si care a fost sustinutã de regimul politic elen. Pe Meletie Metaxakis vreti sã-l urmati, care s-a fãcut izvor si pricinã a schismelor si suferintelor? Nu functioneazã sistemul sinodal? Face-vom din Atena Vatican? Vã bizuiti pe felul de a gândi si pe lingusirile persoanelor din cercul Prea Fericirii Voastre si ale celor ce tânjesc dupã functii si promovãri, dar neglijati constiinta plinãtãtii Bisericii care s-a manifestat de multe ori si în multe feluri. Oricum, sã cunoasteti cã pe papa nu-l primeste Biserica Eladei! Îl primesc Arhiepiscopul Hristodul si cei dimprejurul lui, clerici si teologi cu cuget lumesc, cu scopul de a trãda si a desfiinta Credinta Ortodoxã. Si dupã cum la Ferrara-Florenta nu am avut unire, ci falsã unire, asa si acum nu avem primire, ci falsã primire. Acestea, pe care le întreprindeti, memoria colectivã ortodoxã le va uita, ca si cum nici nu ar fi avut loc. Nu ati luat în seamã nici pocãinta celor ce au semnat rusinoasa hotãrâre a acelui sinod, care în fata protestelor binecredinciosului popor si-au retractat semnãtura si si-au mãrturisit greseala. Prea Fericirea Voastrã nu luati în considerare nimic.

Mintea si inima ortodocsilor nu pot sã înteleagã ceea ce se va întâmpla. În ziua aceea, se va rãstigni din nou Hristos împreunã cu rãstignita Sa Bisericã. Luna mai din 2001, luna cuceririi noastre de cãtre papa, va fi mult mai rea decât luna mai din anul 1453, care a fost doar luna cuceririi noastre trupesti si politice. Scrieti cu propriul scris al Prea Fericirii Voastre o paginã neagrã în istoria Bisericii Eladei si, astfel, deveniti primul arhiepiscop care ati pãrãsit pozitia riguros traditionalã. Dacã Prea Fericirea Voastrã urmãriti astfel de întâietãti si evolutii, poporul ortodox nu Vã va urma.

Desigur, încã n-au pierit (toate) nãdejdile. Sperãm în douã realizãri posibile omeneste. Sã se gãseascã si în ultima clipã episcopi vrednici de numele si de chemarea lor. Sã-si asume toti responsabilitãtile si fiecare personal. Nu este responsabil doar Arhiepiscopul, nici micul sinod, chiar dacã ar fi si (mai) mare. În chestiunile de credintã, competenta nu constã în rezolutii locale; este universalã si soborniceascã. Marele Vasilie a fãcut din mica Cezaree a Capadochiei centru si inimã a Ortodoxiei, deasupra Romei, deasupra Constantinopolului si a altor tronuri patriarhale. Turma ortodoxã de pretutindeni a Eladei cautã pãstori si îndrumãtori. Nu este proprietatea (personalã) a nimãnui Credinta Ortodoxã.

Iar a doua nãdejde a noastrã, mai puternicã, este Sfântul Munte, petrecerea cea cu nume sfintit, Chivotul Ortodoxiei, care din nou se oferã sã ajute curajosul si luptãtorul popor fatã în fatã cu catastrofa Noii Ere a lui Antihrist cu ecumenismul si sincretismul ei. Cele trei inspirate texte conglãsuitoare ale Sfintei Kinotite nu le-a luat în considerare Arhiepiscopul; le-a primit însã ca pe un miros de bunã mireasmã duhovniceascã de Hristos purtãtorul popor, asteptând si alte lucrãri (de acest fel).

Si dacã vor fi dezmintite si aceste nãdejdi ale noastre, suntem siguri cã ceea ce nu am putut sã izbutim noi, din cauza pãcatelor si a nevredniciei noastre, o va reusi Dumnezeu. La sfârsit, Hristos si Biserica vor birui, iar nu antihristul papã; Mielul, iar nu fiara!

Fericitilor, Preafericite, toti câti sunteti prieteni ai Mielului si potrivnici ai fiarei.

Cu îndatorata cinstire,
    cel mai mic între preoti,
Theodoros Zisis