Datorită unor împrejurãri de o gravitate excepţională, care pun în pericol intregritatea Bisericii naţionale, puritatea credinţei ortodoxe şi mântuirea dreptcredinciosului popor român, eu, un credincios născut, crescut şi pururea trăitor în Sfânta Biserică Ortodoxă, am hotărât, potrivit conştiinţei mele şi în deplin acord cu Sfânta Scriptură, cu Sfintele Canoane, cu Sfânta Tradiţie şi cu scrierile Sfinţilor Părinţi, să vă adresez aceste rânduri.

Dintru început doresc să vă asigur că nu este nicidecum vorba de un atac îndreptat împotriva Sfintei Biserici, şi asta pentru simplul motiv că, fiind strănepot de sfânt, nu numai că nu pot tolera o cât de mică atingere adusă dreptei credinţe, slujitorilor ei ori Poporului Român, ci iubesc Ortodoxia, sfinţii şi, mai presus de orice, pe bunul Dumnezeu, pe Maica Domnului şi pe puterile cereşti, precum şi pe oameni (nu însă şi minciunile lor, de orice fel ar fi ele , iar toate ereziile şi falsele credinţe le dau anatemei!).

Şi dacă aţi constatat că nu mi-am dezvăluit identitatea, aceasta nu se datorează faptului că aş vrea să mă ascund de Sfinţiile Voastre (eu fiind gata oricând să dau seama de cele afirmate aici), ci ţin doar ca familia mea să nu fie amestecată în nici un fel în această poveste, şi, mai mult, nimeni să nu aibă ocazia să mă acuze că aş urmări să-mi creez un cerc de adepţi ori lucruri de acest fel.

I. Înainte de orice, vă cer fără nici un înconjur să mărturisiţi imediat, în public, credinţa pe care o aveţi : de sunteţi în continuare ortodocşi, inimile noastre se vor bucura, iar noi ne vom veseli în Domnul, care nu ne lasă să fim înşelaţi de eretici. Dacă, însă, aţi părăsit dreapta credinţă pentru necurata sectă latină ori pentru orice altă erezie, vom plânge pieirea voastră, dar vă vom înlocui, neîntârziat, cu episcopi ortodocşi, vrednici de aceasta cinste. Să nu creadă cineva că lumea a început ori se va sfârşi cu el, căci se înşeală amarnic.

II. Distrugeţi numaidecât, în public, darurile primite de la luptătorii împotriva Duhului Sfânt, respectiv Papa şi celelelte slugi ale Satanei.

III. Restituiţi imediat Vaticanului suma pe care Ioan Paul II a donat-o în mai 1999 pentru construirea Catedralei Mântuirii Neamului, fiindcă nu se cade ca un sfânt locaş să fie construit cu banii spurcaţilor eretici.

IV. Dezvăluiţi fără întârziere întregul conţinut al convorbirilor pe care le-aţi avut cu reprezentanţii sectei papiste, inclusiv în ianuarie 1989, la Vatican, şi în 1999, la Bucureşti.

V. Recunoaşteţi public faptul că pământul sfânt al Patriei a fost necinstit de slujitorii Satanei, atât în mai 1999, cât şi în vara lui 1998, cu ocazia întrunirii internaţionale a tuturor « religiilor ».

VI. Denunţaţi imediat toate înţelegerile secrete ori publice încheiate de unii reprezentanţi ai Ortodoxiei cu sectele latine şi protestante (e.g.: Acordul de la Balamand, din iunie 1993).

VII. Retrageţi imediat Biserica Ortodoxă Română din toate organizaţiile şi structurile internaţionale în care a fost afiliată în mod necanonic (e.g. : Consiliul Mondial al Bisericilor) şi declaraţi participarea României la ele ca fiind fără efect, nulă şi neavenită.

VIII. Condamnaţi în mod public şi daţi anatemei, fără nici un echivoc, odată pentru totdeauna, toate blestematele secte, începând cu panerezia papistă şi cu înşelăciunea uniată, cu sectele armenească şi nestoriană, continuând cu sectele protestante şi neoprotestante şi terminând cu iudaismul, mahomedanismul, budismul şi toate celelalte false credinţe (inclusiv blestemata astrologie şi de trei ori ticăloasa credinţă în reîncarnare !).

IX. Reintregraţi imediat în slujbele Sfintei Biserici pe cei între sfinţi Părinţi ai noştri FOTIE cel MARE, patriarh al Constantinopolului, şi MARCU EUGENICUL, arhiepiscop al Efesului; publicaţi de îndată vieţile şi scrierile lor şi dispuneţi cinstirea lor de către toţi dreptcredincioşii.

X. Publicaţi imediat condamnările sectei papiste de către Sfinţii: Iustin Popovici, Ioan Maximovici, Ioan Iacob de la Neamţ-Hozevitul, Nicolae Velimirovici, Nectarie de la Eghina, Ioan de Kronstadt, Teofan Zăvorâtul, Ambrozie de la Optina, Ignatie Brianceaninov, Nicodim Aghioritul, Paisie de la Neamţ, Cosma al Etoliei, Maxim Grecul, Grigorie Palama şi Simeon al Tesalonicului.

XI. Faceţi cunoscute hotărârile sinoadelor constantinopolitane de la 879, 1583 şi 1848, care dau, într-un glas, blestemului veşnic, necurata credinţă catolică.
XII. Întregiţi imediat lista sfinţilor cinstiţi de Biserica Ortodoxă Română cu toti sfinţii canonizaţi de către bisericile ortodoxe surori şi comunicaţi-le acestora lista completă a sfinţilor români, alături de vieţile, scrierile şi învăţăturile lor; în acelaşi timp, încetaţi să mai invocaţi stupidul argument că sfinţii care nu se găsesc deja în cărţile noastre de cult sunt de cinstire locală (e.g.: Sfântul Nicolae al Japoniei), întrucât :
a) majoritatea covârşitoare a sfinţilor deja cinstiţi de noi nu sunt de origine română;
b) este o adevarată nebunie ca un sfânt, indiferent de ce neam ar fi, din moment ce a fost proslăvit de bunul Dumnezeu atât în Cer, cât şi pe Pământ, să nu fie imediat cunoscut şi cinstit de către credincioşii ortodocşi de pretutindeni.


XIII. Încetaţi imediat să mai folosiţi termenul sfânt de « Biserică » atunci când este vorba de spurcata credinţă catolică ori de alte mincinoase credinţe, fiindcă termenul corect este acela de « sectă » sau « sinagogă a Satanei » !


XIV. Denunţaţi de urgenţă toate falsurile, crimele şi ereziile săvârşite de-a lungul timpului de către ticăloşii latini (precum şi de toate celelalte false credinţe!) , respectiv în ceea ce priveşte

1) Sfânta Scriptură:

a) bunul Dumnezeu are în stăpânire Împărăţia Cerurilor, iar nu cum mint papiştii, care « acordă » lui Dumnezeu doar un mărunt « regat al Binelui », în vreme ce Diavolul, conform ticăloşiei vaticane, s-ar afla în fruntea unei « Împărăţii a Răului »;
b) Preasfânta Fecioara Maria n-a fost niciodată soţia dreptului Iosif (aşa cum hulesc occidentalii), ci doar logodnica lui;
c) Preasfânta Născătoare de Dumnezeu s-a născut în chip firesc, ca rod al rugăciunii dumnezeieştilor părinţi Ioachim şi Ana, iar nu cum socotesc catolicii, potrivit blestematei lor erezii a aşa-zisei « imaculate concepţiuni »;
d) Domnul Iisus Hristos, Mântuitorul şi Dumnezeul nostru, a clădit Biserica nu pe apostolul Petru, aşa cum învaţă fără neruşinare falsificatorii celor sfinte, ci pe credinţa exprimată de acela, conform căreia Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu;
e) Mântuitorul nostru nu a lăsat niciodată Biserica doar în grija apostolului Petru, aşa cum mint întunecaţii occidentali, şi nici nu l-a consacrat pe acela drept « conducător al Bisericii », ci, dimpotrivă, Mântuitorul însuşi este singurul cap al Bisericii, iar apostolii, ca şi episcopii, au fost, sunt şi vor fi întotdeauna egali în drepturi şi în grad ;
f) în afară de Rai şi Iad, nu mai există un al treilea loc, numit « purgatoriu », care, ştim bine, e un basm grecesc, iar învăţătura despre el a fost predată şi de ereticul Origen, pe care Sfânta Biserică l-a dat anatemei în urmă cu 15 secole;
g) căzând prada iluziilor drăceşti, ei nesocotesc, încă de la jumătatea secolului XIX, preascumpul trup pe care Mântuitorul l-a purtat în viaţa aceasta pamântească, creînd ticăloasa dogmă a « sfintei inimi » (potrivit căreia occidentalii sunt învăţaţi să cinstească în mod special inima Mântuitorului dar si a Fecioarei Maria, care ar fi « ofensate » de păcatele oamenilor), motiv din care au şi construit un mare templu idolesc, şi anume bazilica « Sacré-Cœur » din Paris;
h) spre a face pe plac masoneriei iudaice, au fost înlăturate din Sfânta Scriptură pasajele care arată clar modul în care evreii, luând responsabilitatea deicidului asupra lor şi a urmaşilor lor, au răstignit pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos;
i) au proclamat în repetate rânduri (inclusiv în 1999!), prin şeful lor suprem, Papa de la Roma, faptul că blestemata teorie a lui Darwin (conform căreia omul n-ar fi fost creat de atotbunul Dumnezeu, ci şi-ar avea obârşia in maimuţă) este adevarată (deşi inclusiv oamenii de ştiinţă atei au demonstrat cu argumente inatacabile faptul că este vorba de un fals ordinar!), motiv din care, cu îngăduinţa Sfinţilor Părinţi, îi dăm de trei ori anatemei pe toţi cei de un cuget cu el!

2) Sfintele Canoane, care interzic expres:
a) orice modificare a Sfintei Scripturi, a Crezului ori a Sfintei Tradiţii;
b) oricărui episcop să deţină funcţii laice, însă Papa e şef de stat, iar cardinalii şi episcopii lui sunt şi au fost mereu miniştri, ambasadori şi funcţionari de stat;
c) oricărui episcop să se amestece în treburile interne ale altei episcopii decât cea pe care o păstoreşte, în caz de abatere, judecata sa fiind
lăsată în seama sinodului local, iar nu a unui singur episcop, fie el al Romei sau oricare altul;
d) participarea clerului în orice fel de operaţiuni militare (a se vedea, în acest sens, cazul papilor Ştefan IX şi Leon IX : primul, deşi era « episcop » al Romei în 1054, în momentul ruperii Occidentului de Sfânta Biserică, el era căzut prizonier, în urma unei lupte pe care o angajaze în fruntea propriilor trupe ; iar al doilea e, de fapt, tocmai cardinalul Humbert de Montmoutier, care a pecetluit prin gestul lui strigător la Cer părăsirea definitivă a Sfintei Biserici de către ereticii catolici !;
e) instituirea de dinastii în Biserică (a se consulta lista zecilor de papi proveniţi din famillile nobiliare occidentale);


3) Sfânta Tradiţie, deoarece:
a) necinstesc toate cele şapte Sfinte Taine, întrucât: botezul se face de formă, prin stropire, iar cel botezat primeşte o mulţime de nume, după obiceiul păgân; împărtăşania şi miruirea sunt interzise copiilor până la o anumită vârstă, mulţi murind în această stare; consacrarea preoţilor şi a episcopilor se face în contra Sfintelor Canoane; preoţii sunt opriţi să se căsătorească, motiv din care mulţi sunt homosexuali notorii, pedofili criminali ori, pur şi simplu, abandonează aşa-zisa "preoţie" catolică;
b) au sluţit semnul Sfintei Cruci (motiv din care însemnarea cu cifra fiarei nu va întampina nici o rezistenţă din partea ereticilor occidentali !) ;
c) secole de-a rândul au ignorat sfintele icoane, precum şi pe sfinţii care şi-au jertfit viaţa pentru cinstirea lor, iar astăzi, deşi le folosesc uneori, îndrăznesc să le numească « imagini »;
d) au desfigurat Sfânta Liturghie, eliminând atât Proscomidia (când are loc pomenirea tuturor credincioşilor, nu şi a păgânilor, ereticilor, sectanţilor şi schismaticilor!, în Împărăţia lui Dumnezeu), cât şi Epicleza (când are loc sfinţirea darurilor, prin chemarea Sfântului Duh);
e) au contrafacut apa sfintita (pe care o conservă cu sare !) ;
f) au ucis mişeleşte atât dreptcredincioşi (ex.: în 1274, la Sfântul Munte Athos, şi în 1763, în Transilvania), dar şi eretici (cu ocazia războaielor religioase prin care au însângerat Europa timp de sute de ani ), precum şi păgâni (evrei şi musulmani, în 1492, în Spania, dar şi în toate celelalte ţinuturi unde s-a aplicat diabolica « Inchiziţie »), care n-au avut altă vină decât aceea ca au refuzat să treacă la de trei ori blestemata lor credinţă papistaşă;
g) au încălcat principiul apostolic conform căruia evanghelizarea fiecărui popor se face în chiar limba pe care acesta o vorbeşte, iar nu în limba maternă a evanghelizatorului ;
h) contrar tuturor legilor bunului-simţ, ale moralei şi Dreptului Internaţional, au exploatat (în mod indirect, prin beneficiile pe care le-au încasat) şi au susţinut în mod nemijlocit (prin împărţirea zonelor de influenţă între puterile coloniale) exploatarea, timp de sute de ani, a unor populaţii lipsite de apărare în faţa barbariei, de către aşa-zisele naţiuni « civilizate » ale Occidentului, care nu numai că au distrus multe culturi locale, dar au şi jefuit fără nici o milă pe localnici, îmbogăţindu-se de pe seama lor (urmărind doar diabolica poftă de câştig, pe care acuma au impus-o ca lege pentru întreaga lume !) şi, crimă de neiertat, i-au transformat în sclavi, folosindu-i ca pe nişte obiecte neînsufleţite;
i) au amestecat, în chiar corpul Teologiei, chestiuni de filozofie păgână, care i-au condus în mod automat la grave erori şi erezii, pe care, însă, refuză cu neruşinare să le lepede;
j) au canonizat pe doi dintre cei mai ticăloşi papi care au existat vreodată, respectiv Ştefan IX şi Leon IX (al căror « mare » merit este că au rupt pe vecie Occidentul de Sfânta Biserică !) ;

4) scrierile Sfinţilor Părinţi, susţinând că:
a) Părinţii Bisericii s-ar împărţi în greci şi latini, în funcţie de locul unde au trăit, omiţând faptul că adevărata patrie a sfinţilor (ca şi a noastră, a dreptcredincioşilor creştini, de altfel) este Cerul, iar scrierile lor sunt destinate oamenilor de pe întreg Pământul;
b) spurcatul Toma d’Aquino (care, să nu uităm, a fost « canonizat » încă din timpul vieţii, fiind fiert de viu, şi apoi ambalat în plăcuţe de aur şi distribuit în întreg Occidentul, spre a fi idolatrizat de naivi) susţine (hulind ca un ieşit din minţi) că Sfinţii Părinţi ar fi încuviinţat atât erezia «filioque », cât şi drăceasca ambiţie a Papei de a se sui deasupra Bisericii, a Sfintei Scripturi, a Sfintelor Canoane şi a Sfintei Tradiţii!;
c) a necinstit Sfânta Ortodoxie, afirmând, timp de mai bine de o mie de ani, faptul că, începând din secolul IX, ea ar fi lipsită de sfinţi, luptând astfel, asemenea stăpânului lor, Diavolul, împotriva bunului Dumnezeu, care ne-a dăruit întotdeauna, fără încetare, o mulţime nesfârşită de cuvioşi, martiri, mărturisitori şi episcopi, pe care i-a proslăvit atât în Cer, cât şi pe Pământ, şi prin care a covârşit lumea întreaga cu bunătăţi, minuni şi binecuvântări;
d) au falsificat scrierile Sfinţilor Părinţi, adăugând în corpul operelor publicate în Apus comentarii fanteziste şi pasaje întregi concepute de ei, dar total străine de duhul sfinţilor (a se cerceta, spre pildă, cazul falsei tâlcuiri la Cartea Facerii atribuită Sfântului Ioan Gură de Aur şi inclusă în « Patrologia graeca » a abatelui Migne, aşa cum a fost descrisă şi denunţată de către românca Heruvima Tănasă, şi care i-a atras celei în cauză condamnarea la moarte prin iradiere;
e) a creat o artă religioasă artificială şi falsă, total ruptă de canoanele Bisericii, fabricându-şi o cohortă de idoli nu numai din lemn sau marmură (necinstind în mod flagrant atât pe bunul Dumnezeu, cât şi pe sfinţi, în frunte cu Maica Domnului, pe care o înfăţişează de multe ori în posturi total blasfemiatoare), ci şi din personaje dubioase şi dezaxate, posedate de Diavol, care au căzut pradă înşelării drăceşti prin tot felul de « viziuni », « apariţii », « extaze » şi alte bazaconii de acest fel; de asemenea, şi-au decorat aşa-zisele locaşe de cult (bazilice şi catedrale) cu tot felul de idoli (sub formă de statui ale unor lideri politici din perioada Evului Mediu, şi chiar demoni, prezentaţi sub forma unor animale fantastice !), motiv din care absolut nimeni nu le mai cinsteşte ca atare (fiind transformate în muzee, săli de concerte ori simple obiective turistice !)

5) şi chiar faptele consemnate de Istorie, pe care nimeni nu le poate contesta, deoarece:
a) timp de mai multe secole, papiştii, pentru a justifica crearea statului Vatican, au afirmat (sprijinindu-se pe un simplu petec de hârtie confecţionat în acest scop) că sfântul Constantin cel Mare ar fi donat Roma episcopului ei; la un moment dat, însă, obosiţi, probabil, de propriile minciuni, au recunoscut falsul, însă au continuat să stăpânească Roma la fel de samavolnic ca şi mai înainte; iar acum susţin o altă gogomănie, conform căreia fie ereticul rege Carol cel Mare sau unul dintre urmaşii lui, fie unul dintre primii regi păgâni ai
Franţei ar fi înzestrat episcopia Romei cu niscaiva terenuri, care s-ar
afla la baza procesului de creare a statului papal. Fireşte, Istoria condamnă astfel de contrafaceri flagrante ale faptelor consemnate de ea, întrucât:
-Roma n-a fost (si nici nu putea fi !) înstrăinată nimănui de către Sfântul Constantin cel Mare;
-capitala unică a Imperiului Roman a fost, până în 395, Cetatea Eternă ; după aceea, a rămas doar capitală a Imperiului Roman de Apus, până la desfiinţarea acestuia, la jumătatea secolului V;
-niciodată Biserica nu a primit (şi nici nu putea primi !), sub nici o formă, de la nimeni, proprietatea unui întreg oraş, şi, cu atât mai puţin a înseşi capitalei Imperiului Roman în chiar timpul existenţei acestuia! ;
-bunul-simţ elementar (care în Occident a dispărut de mult) spune că un imperiu nu-şi poate avea în nici un caz capitala într-un oraş care aparţine altui stat;
-niciodată Sfânta Biserică, Una, Sobornicească şi Apostolească, nu s-a transformat într-un Stat de sine stătător, cu şef, armată, aparat administrativ, monedă şi corp diplomatic proprii, aşa cum este cazul pan-ereziei catolice! ;
a) statul papal este o creaţie diabolică, deoarece contravine tuturor canoanelor care interzic orice fel de amestec al clerului în afacerile lumeşti;
b) necurata credinţă papistă a fost întotdeauna servită de mercenari---lucru nemaiauzit în Istoria lumii !---, care nu o dată s-au dedat la adevărate măceluri (cum a fost cel din 1204, când capitala Imperiului Bizantin, Constantinopolul, a fost aproape în întregime distrus, în urma unui lung asediu al « luminaţilor » occidentali, care s-a sfârşit printr-un şir oribil de jafuri, violuri, pruncucideri, distrugeri de sfinte odoare, furturi de sfinte moaşte, orgii petrecute în sfintele locaşuri, şi, bineînţeles, intronizarea, în chiar « Sfânta Sofia » a unui nou patriarh, în persoana unei prostituate din neamul lor ! ;
c) Vaticanul s-a amestecat mereu (şi o face şi astăzi !) în viaţa altor state, punându-le în pericol existenţa (prin satanicul proces de globalizare, la care participă în mod activ) şi bunăstarea; de aceea, Franţa, spre exemplu, s-a separat în mod oficial încă din 1905, printr-o lege specială, de puterea drăcească a ereticilor latini ;
d) ticălosul Papă, şef al sectei papistaşe, a speculat (aşa cum îi stă bine oricărui şef de sectă care se respectă !) întotdeauna (chiar şi în zilele noastre) naivitatea multora, extorcând mari sume de bani, care au fost folosite în cele mai « creştineşti » şi « umanitare » moduri cu putinţă : construirea de palate faraonice pentru cardinalii şi episcopii idolatri,
cumpărarea de opere de artă păgână (de care Vaticanul este realmente înţesat !), înfiinţarea de bănci cu capital catolic (falimentate, după o
vreme, prin metodele aplicate şi în România anilor ’90), sau, pur şi
simplu, cumpărarea de acţiuni şi lingouri de aur, precum şi exploatarea de cazinouri, hoteluri şi alte « stabilimente de agrement şi recreere » aflate în deplina proprietate a Vaticanului pan-eretic;
e) de-a lungul timpului, Roma a înşelat (şi continuă şi astăzi să înşele) speranţele a milioane şi milioane de oameni din lumea întreagă, care au fost obligaţi să cumpere, contra unor sume deloc modice, aşa-numitele « indulgenţe », traficând mântuirea sufletelor celor în cauză, sub cuvântul că păruţii lor « sfinţi » (idoli demonizaţi, mai exact !) cedează Papei meritele care le sunt de prisos (oh, drăcească dogmă a « meritelor suprarogatorii » !), în schimbul banilor încasaţi de Vatican;
f) secta papistă continuă să ducă în eroare atât pe proprii membri (pe care îi subjugă prin mincinoasele lor dogme, lipsindu-i de adevărata Biserică), dar şi pe noi, Ortodocşii (cărora de o jumătate de secol ne inculcă ideea conform căreia ereziile lor sunt la fel de valide ca şi sfintele nostre învăţături, şi, prin urmare, credinţele noastre sunt gemene, ceea ce e cea mai drăcească înşelare posibilă!), dar şi pe păgâni (care, pe drept cuvânt, sunt dezgustaţi de teatrul ieftin pe care Roma îl joacă de mai bine de o mie de ani, dar care, însă, cad în plasa ticăloşilor latini, considerând că pan-erezia papistă e adevărata Biserică, şi lipsindu-se, astfel, şi ei, amărâţii, de Adevărul pe care doar Ortodoxia îl mărturiseşte curat !) ;
g) Vaticanul s-a pus în mod conştient în slujba Satanei, prin implicarea directă şi nemijlocită a sectei catolice si a şefului ei suprem în aplicarea planului masonic de unificare a tuturor credinţelor, în scopul de a-i obliga pe toţi oamenii de pe Pământ să se supună Antihristului (care, fiind idolul francmasonilor, va fi înscăunat de aceştia, foarte curând, după câte se pare, la Ierusalim, drept « împărat şi dumnezeu al lumii»), aşa cum ne învaţă şi Sfânta Scriptură, prin scrierea Sfântului Apostol şi Evanghelist Ioan Teologul, în cartea sa pe drept cuvânt numită « Apocalipsa » (« Revelaţia », în limba greacă), dar şi toti sfinţii care au prevestit acest eveniment înfricoşător şi de neînlăturat din Istorie.

XV. Declaraţi imediat, în public, faptul că sunt nule şi neavenite următoarele sinoade tâlhăreşti:
1) de la Toledo (din 590), unde a fost pentru prima oară formulată de trei ori blestemata erezie « filioque » ;
2) de la Frankfurt (din 794) şi de la Aachen (din 809), unde dreptcredincioşii ortodocşi au fost condamnaţi de întunecaţii occidentali pentru că nu au recunoscut ticăloasa lor modificare a Crezului;
3) de la Lyon (din 1274), unde a fost semnată prima absorbţie a Ortodoxiei de către panerezia catolică;
4) de la Ferrara-Florenţa (din 1438-1439), unde a fost consfinţită (inclusiv de către arhiepiscopul ortodox al Moldovei !) a doua înghiţire a singurei Mirese a unicului Iisus Hristos, Mântuitorul şi Dumnezeul nostru, Biserica Ortodoxă, de către spurcata credinţă a Romei papiste;
5) de la Constantinopol (din 1920) –unde s-a pus un nou început apostaziei ecumeniste ;
6) de la Chambesy (Elveţia, 1991), unde a avut loc acceptarea ereticilor monofiziţi ca membri cu drepturi depline ai Sfintei Biserici;
7) de la Balamand (Liban, 1993), unde a fost consacrată eretica «teorie a ramurilor » (conform căreia Sfânta Biserică ar fi « soră » cu întunecata mega-erezie catolică !!!) ;
8) precum şi toate celelalte concilii catolice sau protestante, care sunt îndreptate împotriva dreptslăvitoarei credinţe ortodoxe, indiferent de timpul şi locul desfăşurarii lor (inclusiv cele de la Trento, Vatican I şi Vatican II).

XVI. Renunţaţi imediat şi necondiţionat la diabolicul proiect ecumenist şi nu îndrăzniţi să condamnaţi pe cei care se opun ereziilor de tot felul!
Dacă până astăzi aţi putut considera că Roma este în comuniune cu noi, ei bine, de azi înainte, nu mai puteţi să rămâneţi în această înşelare ! Catolicismul este o credinţă mincinoasă, plină de erezii şi blasfemii, care a înşelat şi înşeală o lume întreagă prin inovaţiile ei blestemate, ritualurile lor idolatre nu au nici o valoare, iar adepţii ei sunt luptători împotriva lui Dumnezeu, a Maicii Domnului şi a sfinţilor.Prin urmare, rupeţi imediat toate legăturile, oficiale şi neoficiale, cu satanicul scaun al Romei papistaşe, precum şi cu orice altă sectă, de orice natură ar fi şi orice nume ar purta (protestanţi, neoprotestanţi, mozaici, musulmani, budişti şi toate celelalte false credinţe) şi puneţi capăt imediat farsei numită "Săptămâna de rugăciune pentru unitatea creştinilor" (sau aţi uitat de canoanele care, sub pedeapsa caterisirii, interzic nu numai rugăciunile alături de eretici, ci şi simpla lor prezenţă în sfintele locaşuri ?).

În ceea ce priveşte primirea unui rău-credincios în Sfânta Biserică, nu o veţi mai face de azi înainte decât conform canoanelor care se referă la o astfel de situaţie, şi anume: a) renegarea vechilor rătăciri; b) mărturisirea dreptei credinţe; şi c) botezul ortodox. Încetaţi de a mai aplica iconomia în ceea ce priveşte pe eretici ! Nu vedeţi unde s-a ajuns ?

Nu observaţi ca această cale de a apropia pe ne-ortodocşi de Sfânta Biserică a produs numai greutăţi şi nu a dus la nici un bine ? Destul cu iconomia ! DESTUL ! A venit vremea acriviei ! Acela dintre sectanţi care vrea să-şi mântuiască sufletul, să fie primit cu braţele deschise, ajutat şi învăţat dreapta credinţă, dar botezul ortodox, singurul adevărat, e de neapărată trebuinţă ! Aşa spun canoanele, aşa ne sfătuiesc Sfinţii Părinţi, aşa au procedat Cuvioşii în toate timpurile !


XVII. Dacă în toamna trecută, dintr-o gravă neglijenţă, unii membri ai clerului au încercat să convingă credincioşii cu privire la votarea proiectului de modificare a Constituţiei (a cărui singură raţiune de a fi a fost inserarea în corpul legii fundamentale a prevederilor referitoare la aderarea României la structurile euroatlantice), ei bine, acum trebuie luate urgent cele mai potrivite măsuri pentru a împiedica participarea ţării noastre la drăcescul proiect de mondializare.

Ştiţi, s-au scurs deja 15 ani de când românii sunt siliţi să cumpere numai produse care sunt marcate cu amprenta satanică (faimosul cod de bare ascunde, de fapt, cunoscuta cifră « 666 », lucru deja demonstrat atât de un inginer român, Mircea Vlad, în lucrarea sa foarte bine documentată « Apocalipsa 13. Sfârşitul libertăţii umane», cât şi de ieromonahul grec Hristodulos Aghioritul, în cartea sa, « La apusului libertăţii », tradusă deja şi în româneşte); în curând, ei vor fi obligaţi, asemenea tuturor celorlalte naţiuni, să se înmatriculeze cu acelaşi cod, foarte probabil prezent în viitorul buletin de identitate, şi, ulterior, într-un cip care se va implanta (cu forţa !) pe fruntea ori în mâna dreaptă a fiecăruia dintre noi.

Nu permiteţi o asemenea barbarie !

Pregătiţi poporul dreptcredincios pentru această grozavă încercare! Informaţi-l, sfătuiţi-l, întăriţi-l în credinţă şi nu-i ascundeţi pericolul care ne asteaptă pe toţi !

Nu luaţi în derâdere aceste apeluri, întrucât apostazia este aproape!

Apăraţi Ortodoxia de toţi ereticii şi păziţi-o de orice însoţire cu cei rău-credincioşi !

XVIII. Sprijiniţi poporul român dreptcredincios, prin:
a) informarea lui cu privire la: 1) adevăratele implicaţii ale alipirii României la blocul occidental (care este în mod cert una din etapele globalizării, al cărei rezultat îl cunoaştem deja, din Sfânta Scriptură, şi anume închinarea tuturor la Antihrist!); 2) adevăraţii autori ai înfometării lui, atât înainte, cât şi după Decembrie 1989; 3) pericolul extrem de grav de a fi însemnaţi cu pecetea Diavolului şi urmările unui asemenea fapt;
b) denunţarea oribilei crime care este avortul şi ajutarea femeilor care sunt pe punctul de a săvârşi acest păcat ori l-au săvârşit deja;
c) grija faţă de copii, rugându-vă pentru ei, învăţându-i cele de folos sufletului şi trupului şi apărându-i de cele rele ;
d) ajutorarea tinerilor, care sunt din ce în ce mai cuceriţi de « binefacerile » Occidentului: drogurile, alcoolul, fumatul, sexualitatea prematură, concubinajul, ereziile, televiziunea şi internetul (care le ocupă cea mai mare parte a timpului, atrăgându-i prin « virtualităţi » de cele mai multe ori de natură diabolică: jocuri barbare pe calculator, relaţii sexuale ocazionale, pornografie, etc.);
e) sfătuirea şi catehizarea adulţilor, care, de multe ori, din pură neştiinţă, fac confuzii grave în ceea ce priveşte dreapta credinţă, existând, de asemenea, şi un adevărat curent, de aşa-zişi « liber-cugetători », care, deşi născuţi şi crescuţi în Biserică, fiind la un moment dat dezamăgiţi de corupţia sau imoralitatea unor clerici (motiv din care vă cer în mod imperativ să eradicaţi imediat atât simonia, cât şi toate celelelte plăgi care macină nemilos corpul clerical!), şi-au format falsa impresie că întreg clerul se comportă asemenea celor de mai sus, şi, prin urmare, nu numai că renunţă să mai meargă la Sfânta Biserică, dar, în cel mai bun caz (atunci când nu cad pradă mirajului vreunei secte sau practici mai exotice---yoga, bioenergia, astrologia, etc.), cazul cel mai rău fiind situaţiile născute pe fondul sărăciei extreme (când cad în păcate cu mult mai mari şi mai grave, cum sunt: omorurile, beţiile, violurile, incesturile şi chiar sinuciderea), socot fără nici un temei că nici nu au nevoie de ajutorul Sfintei Biserici, mulţumindu-se cu ideea că doar faptele lor bune le sunt de ajuns pentru mântuire;
f) sprijinirea bătrânilor, care, în majoritatea covârşitoare a cazurilor, trăiesc într-o sărăcie lucie, fiind foarte bolnavi, umiliţi şi nenorociţi datorită regimului social criminal care le este aplicat în mod premeditat, nu rareori căzând pradă deznădejdii şi ticălosului gând al suicidului ;
g) corectarea neîntârziată a tuturor cărţilor de cult, care, se pare, conţin cel puţin o foarte gravă eroare, şi anume, în cadrul slujbei Sfintei Liturghii, când este chemat Sfântul Duh spre a sfinţi darurile, s-ar afla scris: « ... şi ne înnoieşte nouă, Doamne, pe Duhul Tău cel Sfânt… », în loc de «… şi ne înnoieşte pe noi, Doamne, prin Duhul Tău cel Sfânt… » ;
h) recomandarea către toţi credincioşii să ia parte mai des la Sfintele Slujbe (la Sfânta Liturghie, în special), precum şi la Sfintele Taine ale Mărturisirii şi Împărtăşirii (fără de care mântuirea e cu anevoie de obţinut !);
i) sfătuirea părinţilor de a alege pentru copiii lor un singur nume, şi acela al unui sfânt (de preferinţă unul din ziua în care s-a născut respectivul copil) şi renunţarea la botezarea copiilor cu două sau mai multe nume (care, de multe ori, nu sunt nici creştine şi nici uşor de purtat);
j) convingerea credincioşilor să acorde mai multă atenţie vieţii lor duhovniceşti, care de prea multe ori este total ignorată din pricina ocupaţiilor cotidiene, dar care, însă, nu asigură decât bunăstarea (sau, mai bine zis, pentru majoritatea românilor, doar supravieţuirea de pe o zi pe alta).

XIX. Nu puneţi în pericol mântuirea atâtor suflete ale dreptcredincioşilor prin lipsirea de ajutorul pe care îl datoraţi, conform Sfintelor Canoane !

Dacă socotiţi că sarcina aceasta e prea grea, renunţaţi imediat la scaunele pe care le ocupaţi şi lăsaţi pe cei care iubesc cu adevarat poporul lui Dumnezeu să se ocupe de toate cele de folos mântuirii Neamului !

Nu vă mulţumiţi cu ideea că e destul ceea ce aţi făcut deja; dimpotrivă, înmulţiţi nevoinţele, rugăciunile, lacrimile şi pocăinţa, iar roadele nu vor întârzia să apară !

XX. Dacă mai sunteţi ortodocşi cu adevărat (lucru de care eu, unul, nu sunt deloc convins, având în vedere atitudinea Sfinţiilor Voastre faţă de eretici, ecumenism şi toate celelalte chestiuni esenţiale ale Bisericii!), renunţaţi imediat la păgubitorul gând de a mă condamna (fiindcă, în acest caz, înseamnă că, pe de o parte, aţi încetat de plin drept să fiţi ortodocşi, din moment ce persecutaţi un nevinovat---situaţie în care eu nu voi suferi defel, pentru că ştiu bine că o sentinţă pronunţată de către nişte necredincioşi nu are absolut nici un efect şi nici o valoare; iar pe de altă parte, înseamnă că Sfinţiile Voastre nu mai aveţi ce căuta în Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, fiind, aşadar, singuri nevoiţi să vă demascaţi reaua-credinţă, din moment ce aţi ales să vânaţi un dreptcredincios, decât să denunţaţi ereziile papiste), şi adoptaţi în cel mai scurt timp următorul text:



1. Cel care afirmă că Duhul Sfânt, Domnul de viaţă făcătorul, purcede şi de la Iisus Hristos, Mântuitorul şi Dumnezeul nostru, nu numai de la Tatăl nostru cel Ceresc, să fie anatema !

2. Cel care susţine că există un alt conducător al Bisericii, în afară de preasfântul ei Cap, Domnul nostru Iisus Hristos, să fie anatema !

3. Cel care învaţă că există nu numai o singură Biserică, sfântă, sobornicească si apostolească, ci două sau mai multe, să fie anatema !

4. Cel ce încearcă să întineze Sfânta Biserică Ortodoxă, însoţind-o cu orice altă rătăcire, erezie ori sectă, sub pretextul dragostei de oameni ori sub orice alt motiv, să fie anatema !

5. Cel care afirmă că, după moarte, unele suflete nu merg nici în Rai şi nici în Iad, ci într-un loc de basm, numit « purgatoriu », spre a fi curăţate prin foc, pentru o vreme, să fie anatema !

6. Cel care susţine că ritualurile idoleşti săvârşite de eretici sunt deopotrivă cu Sfintele Taine ale Sfintei Biserici Ortodoxe, să fie anatema !

7. Cel care se roagă împreună cu sectanţii, ereticii ori schismaticii, se alipeşte de grupul lor, nu condamnă relele lor învăţături şi doreşte unirea ereziilor lor cu dreapta credinţă ortodoxă, să fie anatema !

8. Cel care cinsteşte idolii făcuţi din lemn, piatră, marmură, metal sau orice alt material, care reprezintă unele personaje biblice ori unii eretici dovediţi, să fie anatema !

9. Cel care susţine că silnica stăpânire a Romei idolatre din ultimele zece veacuri, precum şi orice altă erezie sau falsă credinţă (iudaismul, islamul, budismul şi toate celelalte rătăciri) se află în comuniune cu Sfânta Biserică, să fie anatema !

10. Cel care încuviinţează şi răspîndesc răstălmăcirile privind textele Sfintei Scripturi, ale Sfintei Tradiţii, ale Sfintelor Canoane şi ale scrierilor Sfinţilor Părinţi, de către sectanţii latini sau de către orice alt eretic să fie anatema !

11. Cel care nu primeşte să apere, după puterile sale, prin viu grai, prin viaţa, scrierile şi învăţătura sa, şi, la nevoie, chiar prin jerfa de sine, credinţa ortodoxă, să fie anatema !

12. Cel care va încuviinţa o cât de mică schimbare a dogmelor întocmite de către Sfinţii Părinţi, sub orice pretext, oricând şi oriunde, să fie anatema !